Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele creta:

CRETA (KRITI) 1. Ins. grecească în M. Mediterană; 8,3 mii km2; 502,2 mii loc. (1981). Oraș pr.: Iráklion. Relief muntos calcaros. Alt. max.: 2.456 m (vf. Idi). Expl. de min. de fier, mangan, azbest, gips. Cereale, tutun, legume, citrice, măslini. Viticultură. Creșterea animalelor. Turism. Aici s-a dezvoltat strălucita civilizație minoică (sec. 26-25 î. Hr.). V. egeeană, ară ~. Ocupată de romani (sec. 1 î. Hr.), insula a fost stăpînită succesiv de bizantini, arabi, cruciați, venețieni și turci. În 1898 a obținut autonomia în cadrul Imp. Otoman, iar în 1913 a intrat în componența Greciei. 2. Mare în bazinul M. Egee, cuprinsă între arh. Ciclade, Pelopones și ins. cu același nume.
Sursa: Dicționar enciclopedic

Creta f. vechiul nume al insulei Candia (Cretan).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


Creta f. vechiul nume al insulei Candia (Cretan).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CRETA (KRITI) 1. Ins. grecească în M. Mediterană; 8,3 mii km2; 502,2 mii loc. (1981). Oraș pr.: Iráklion. Relief muntos calcaros. Alt. max.: 2.456 m (vf. Idi). Expl. de min. de fier, mangan, azbest, gips. Cereale, tutun, legume, citrice, măslini. Viticultură. Creșterea animalelor. Turism. Aici s-a dezvoltat strălucita civilizație minoică (sec. 26-25 î. Hr.). V. egeeană, ară ~. Ocupată de romani (sec. 1 î. Hr.), insula a fost stăpînită succesiv de bizantini, arabi, cruciați, venețieni și turci. În 1898 a obținut autonomia în cadrul Imp. Otoman, iar în 1913 a intrat în componența Greciei. 2. Mare în bazinul M. Egee, cuprinsă între arh. Ciclade, Pelopones și ins. cu același nume.
Sursa: Dicționar enciclopedic

CRÉTĂ, crete, s. f. 1. Obiect fabricat din sulfat de calciu sau din altă compoziție, folosit la scris pe tablă sau pe orice suprafață de culoare (mai) închisă. 2. Varietate de calcar poros, alb sau ușor colorat, provenită prin acumularea resturilor și cochiliilor unor animale sau plante marine foarte mici. – Din lat. creta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

CRÉTĂ s. f. 1. carbonat de calciu natural, format din cochiliile unor animale marine foarte mici. 2. bucată din această materie, pentru scris pe o tablă neagră. (< lat. creta)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

CRÉTĂ s.f. 1. Carbonat de calciu natural, format din cochiliile unor animale marine foarte mici. 2. Bucată de cretă (1), care servește la scris pe tablă, pe lemn etc. [< lat. creta].
Sursa: Dicționar de neologisme

crétă (créte), s. f. – Obiect folosit la scrisul pe tablă, fabricat din sulfat de calciu. – Var. (înv.) crită, (Mold.) cridă. Lat. creta (sec. XIX), var. prin intermediul pol. krijda.
Sursa: Dicționarul etimologic român

cretă, crete s. f. (tox.) tablete de metamfetamină.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

CRÉTĂ (‹ lat. creta) s. f. (PETROGR.) Calcar fin granular de culoare alb-gălbuie, cu aspect de mase mari stratiforme, format din resturi microscopice de foraminifere, moluște, corali sau ca produs al unor reacții chimice între sărurile din apa mării. Conține exclusiv carbonat ca calciu, rar cu nodule de siliciu provenite din precipitarea dioxidului de siliciu. Se utilizează în ind. cauciucului, la fabricarea varului, a cretei de scris etc.; bucată din această materie (uneori amestecată cu substanțe colorante) în formă de bețișor sau creion, care se utilizează pentru a scrie pe tablă sau pe alte corpuri de culoare închisă.
Sursa: Dicționar enciclopedic

*crétă f., pl. e (lat. creta, adică „din insula Creta”, de unde și mgerm. kride, ngerm. kreide, pol. kreda, kryda, și de aci rut. kréĭda, kriĭda). Carbonat de calciŭ saŭ calcită pămîntoasă (CO3 Ca), formată din animalcule foraminifere supt [!] aspectu uneĭ substanțe albe dure, care se întrebuințează la scris pe tabla neagră în școale [!]. – În est (d. rut.) cridă, în sud (rar azĭ) tibișir.
Sursa: Dicționaru limbii românești

crétă s. f., g.-d. art. crétei; pl. créte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

cretă f. tibișir, piatră calcară albă ce chimiștii numesc carbonat de calce.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

CRÉTĂ, crete, s. f. 1. Calcar fin granular, de culoare albă-gălbuie, format din resturi microscopice de foraminifere, moluște, corali sau ca produs al unor reacții chimice între sărurile din apa mării. 2. Bucată din cretă, în formă de creion, folosită la scris pe tablă sau pe orice suprafață de culoare (mai) închisă. – Din lat. creta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)