CONSECÚȚIE, consecuții, s. f. Înlănțuire, legătură. ◊ (Gram.; rar) Consecuția timpurilor = concordanța timpurilor, v. concordanță. – Din lat. consecutio.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CONSECÚȚIE s. f. înlănțuire, legătură. ♦ (gram.) ă timpurilor = concordanța timpurilor. (< fr. consécution, lat. consecutio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CONSECÚȚIE s.f. (Rar) Înlănțuire, legătură. ◊ (Gram.) Consecuția timpurilor = concordanța timpurilor. [Gen. -iei, var. consecuțiune. / < lat. consecutio].
Sursa: Dicționar de neologisme
consecúție (-ți-e) s. f., art. consecúția (-ți-a), g.-d. art. consecúției; pl. consecúții, art. consecúțiile (-ți-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CONSECÚȚIE, consecuții, s. f. Înlănțuire, legătură. ◊ (Gram.; rar) Consecuția timpurilor = concordanța timpurilor, v. concordanță. – Din lat. consecutio.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)