CONFAREÁȚIE, confareații, s. f. (Rar) Căsătorie religioasă rezervată patricienilor. [Pr.: -re-a-] – Din fr. confarréation, lat. confarreatio.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CONFAREÁȚIE s. f. căsătorie religioasă în vechiul drept roman, rezervată patricienilor. (< fr. confarréation, lat. confarreatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CONFAREÁȚIE s.f. Căsătorie religioasă în vechiul drept roman, rezervată patricienilor. [Pron. -re-a-ți-e, gen. -iei. / < lat. confarreatio, cf. fr. confarréation].
Sursa: Dicționar de neologisme
confareáție (rar) (-re-a-ți-e) s. f., art. confareáția (-ți-a), g.-d. art. confareáției; pl. confareáții, art. confareáțiile (-ți-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CONFAREÁȚIE, confareații, s. f. (Rar) Căsătorie religioasă rezervată patricienilor. [Pr.: -re-a-] – Din fr. confarréation, lat. confarreatio.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)