tălpășíță f., pl. e (dim. d. talpă). Fam. Iron. A-țĭ lua tălpășița, a pleca de undeva neavînd ce să maĭ cauțĭ pe acolo.
Sursa: Dicționaru limbii românești
tălpășíță s. f., g.-d. art. tălpășíțeiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
tălpășiță f. în locuțiunea familiară a-și lua tălpășița, a pleca repede: apoi își ia tălpășița spre casă CR.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TĂLPĂȘÍȚĂ s. f. 1. (Reg.) Talpă la sanie. 2. (Art., în expr.) A(-și) lua tălpășița = a pleca repede, dintr-un loc (din cauza fricii, a rușinii etc.); a o șterge. – Tălpaș + suf. -iță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)