CLIENTELÁR, -Ă, clientelari, -e, adj. Care aparține clienților (3), privitor la clienți. ◊ Relații (sau raporturi etc.) clientelare = relații existente între statul roman și unele populații străine, prin care acestea din urmă, fără a fi incluse în imperiu recunoșteau autoritatea Romei în schimbul protecției de care se bucurau din partea ei. [Pr.: cli-en-] – Din client.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CLIENTELÁR, -Ă adj. relativ la clientelă (1); (p. ext.) referitor la raportul între statul roman, ca patron, și populațiile străine. (< clientelă + -ar)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CLIENTELÁR, -Ă adj. Relativ la clientelă (1) [în DN]; (p. ext.) referitor la raportul care exista între statul roman, ca patron, și populațiile străine care se recunoșteau dependente de autoritatea Romei. [< clientelă + -ar].
Sursa: Dicționar de neologisme
*clientelár, -ă adj. (d. clientelă. Cp. cu tutelar). Care e în clientela altuĭa: stat clientelar.
Sursa: Dicționaru limbii românești
clientelár (cli-en-) adj. m., pl. clientelári; f. clienteláră, pl. clienteláreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CLIENTELÁR, -Ă, clientelari, -e, adj. 1. Care este bazat pe clientelism, pe favoritism sau pe urmărirea intereselor personale. 2. (În Antichitatea romană) Care aparținea clienților unui patrician roman. ◊ Relații (sau raporturi etc.) clientelare = relații existente între Imperiul Roman și populațiile străine, prin care acestea din urmă, fără a fi incluse în imperiu, recunoșteau autoritatea Romei în schimbul protecției de care se bucurau din partea ei. [Pr.: cli-en-] – Din client.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)