CLACÁRE, clacări, s. f. Acțiunea de a claca. – V. claca.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CLACÁRE s.f. Acțiunea de a (se) claca; clacaj. [< claca].
Sursa: Dicționar de neologisme
clacáre s. f., g.-d. art. clacắrii; pl. clacắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CLACÁRE, clacări, s. f. Acțiunea de a claca. – V. claca.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
clacare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul claca