ciúlă, adj. – (ref. la oi) 1. Fără coarne; șută (Antologie 1980). 2. Ciulă, poreclă dată unui om cu urechi mici (Crâncău 2004). – Din ciul „cu urechi anormal de mici” (< srb. čula) + -ă.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
Forme flexionare:
ciula - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul ciul
ciulă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul ciul