CHIRĂÍT, chirăituri, s. n. Faptul de a chirăi; zgomot, sunet, strigăt scos de cel care chirăie. – V. chirăi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a chirăít (pop., fam.) s. n., pl. chirăíturiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
chirăit n. cântarea greierului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CHIRĂÍT, chirăíturi, s. n. (Pop. și fam.) Faptul de a chirăi; zgomot, sunet, strigăt scos de cel care chirăie; chirăitură. – V. chirăi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
chirăit - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul chirăi