CHIRCÍ, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta bine; a se pipernici. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a !chircí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se chircéște, imperf. 3 sg. se chirceá; conj. prez. 3 să se chirceáscăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
chircì v. Mold. 1. a (se) pipernici: oile fără hrănă se chircesc; 2. a strica, a poci: baba pe vite le chircește AL. [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CHIRCÍ, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta suficient; a se pipernici. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
chirci - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul chircă
chirci - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul chircă
chirci - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul chircă