CETĂȚENÉSC, -EÁSCĂ, cetățenești, adj. De cetățean, al cetățenilor; civic. – Cetățean + suf. -esc.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CETĂȚENÉSC, -EÁSCĂ, cetățenești, adj. De cetățean, al cetățenilor. – Din cetățean + suf. -esc.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
cetățenésc, -eáscă adj. De cetățean, civil: drepturĭ cetățeneștĭ. Civic: virtute cetățenească.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cetățenésc adj. m., f. cetățeneáscă; pl. m. și f. cetățenéștiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită cetățenesc a. de cetățean: drepturi cetățenești.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
CETĂȚENÉSC, -EÁSCĂ, cetățenești, adj. De cetățean, al cetățenilor; civic; – Cetățean + suf. -esc.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)