cesálă f., pl. e (vsl. česalo, peptene [!], d. česati, a peptăna. V. pacișe. Cp. cu tînjală). R. S. Perie de fer [!] de curățat caiĭ. Fig. Bătaĭe, chelfăneală, scuturătură: ĭ-a tras o cesală, a mîncat o cesală. – În restu Munt. țesală: în Mold. săceală, pl. elĭ; în Btș. cersală. V. foșalăŭ și perie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
cesală f. Mold. V. țesală.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
cesălá, cesăl, vb. tranz. – A peria (vitele). – Der. regr. din ceasălă.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș