CATALIZÁ, catalizez, vb. I. Tranz. A produce o cataliză. – Din fr. catalyser.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a CATALIZÁ vb. tr. 1. a produce o cataliză. 2. (fig.; despre un fenomen, o persoană) a provoca o reacție prin simpla prezență sau prin intervenția sa. (< fr. catalyser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CATALIZÁ vb. I. tr. A produce o cataliză. [< fr. catalyser].
Sursa: Dicționar de neologisme
CATALIZÁ, catalizez, vb. I. Tranz. A produce o cataliză. – Fr. catalyser.Sursa: Dicționarul limbii române moderne catalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 catalizeázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CATALIZÁ, catalizez, vb. I. Tranz. A produce o cataliză. – Din fr. catalyser.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) CATALÍZĂ, catalize, s. f. Acțiune prin care se grăbește sau se încetinește o reacție chimică, sub influența unor catalizatori. – Din fr. catalyse.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
CATALÍZĂ s. f. accelerare sau întârziere a unei reacții chimice sub influența unor catalizatori. (< fr. catalyse)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CATALÍZĂ s.f. Acțiune produsă asupra unei reacții chimice de către un catalizator sau, în general, de către un agent fizic sau chimic. [< fr. catalyse, cf. gr. katalysis – desfacere].
Sursa: Dicționar de neologisme
CATALIZĂ (‹ fr.; {s} gr. katalysis „descompunere”) s. f. Proces fizico-chimic prin care se modifică viteza unei reacții chimice în prezența unui catalizator. Termenul a fost introdus (1836) de J.J. Berzelius.** C. negativă = c. în care viteza de reacție este micșorată de catalizator. C. pozitivă = c. în care viteza de reacție este accelerată de catalizator. C. omogenă = c. în care reactanții și catalizatorul constituie un sistem omogen, format dintr-o singură fază. C. eterogenă = c. în care reactanții și catalizatorul se află în faze diferite.Sursa: Dicționar enciclopedic CATALÍZĂ, catalize, s. f. Acțiunea prin care se grăbește sau se încetinește o reacție chimică, sub influența unor catalizatori. – Fr. catalyse (<gr.).Sursa: Dicționarul limbii române moderne *catalíză f., pl. e (vgr. katá-lysis, disolvare [!]. V. ana-liză). Fiz. Chim. Influență numaĭ pin [!] simplu contact fără a-șĭ perde [!] vre-o proprietate orĭ a fi influențat, grăbirea uneĭ reacțiunĭ pin simplu contact. V. catatiple.
Sursa: Dicționaru limbii românești
catalíză s. f., g.-d. art. catalízei; pl. catalízeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CATALÍZĂ, catalize, s. f. Acțiune prin care se grăbește sau se încetinește o reacție chimică, sub influența unor catalizatori. – Din fr. catalyse.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)