carár, caráre, s.n. (înv.) hotărâre, rezoluție.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
carár și -ál n., pl. urĭ saŭ e (turc. [d. ar.] karar, hotărîre, de unde și mukarrer. V. mucarer). Vechĭ. Deciziune judecătorească.
Sursa: Dicționaru limbii românești