CAPITALÚȚĂ, capitaluțe, s. f. Nume dat literelor de tipar majuscule, care au aceeași înălțime cu litera mică din același corp. – Din [literă] capitală + suf. -uță.Sursa: Dicționarul limbii române moderne CAPITĂLÚȚĂ, capităluțe, s. f. Nume dat literelor de tipar majuscule care au aceleași dimensiuni cu literele obișnuite din corpul respectiv. – [Literă] capitală + suf. -uță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
CAPITĂLÚȚĂ s. f. literă de tipar majusculă, de aceeași înălțime cu litera mică din același corp. (< capitală2 /2/ + -uță)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
CAPITĂLÚȚĂ s.f. (Poligr.) Literă de tipar majusculă, care este de aceeași înălțime cu litera mică din același corp. [< capitală + -uță].
Sursa: Dicționar de neologisme
capitălúță s. f., g.-d. art. capitălúței; pl. capitălúțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită CAPITĂLÚȚĂ, capităluțe, s. f. Literă de tipar majusculă cu aceleași dimensiuni cu literele obișnuite din corpul respectiv. – [Literă] capitală + suf. -uță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)