BĂNIȘÓR1, bănișori, s. m. diminutiv al lui ban1. – Ban1 + suf. -ișor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BĂNIȘÓR2, bănișori, s. m. Boier subaltern al banului2. – Ban2 + suf. -ișor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
BĂNIȘOR, com. în jud. Sălaj; 2.667 loc. (1991).Sursa: Dicționar enciclopedic BĂNIȘÓR1, bănișori, s. m. diminutiv al lui ban1.Sursa: Dicționarul limbii române moderne BĂNIȘÓR2, bănișori, s. m. (Înv.) Subaltern al banului2 (care judeca procesele de mai mică importanță). – Din ban2 + suf. -ișor.Sursa: Dicționarul limbii române moderne 1) bănișór m. (d. ban 1). Vechĭ. Judecător rural ambulant dependent de banu Craĭovei, apoĭ și de domn în restu Țăriĭ Românești. – Bănișoriĭ se numeaŭ și banĭ de județ șĭ aŭ fost desființațĭ de Const. Mavrocordatu, care a dat atribuțiunile lor celor cincĭ ispravnicĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
2) bănișor m. (d. ban 2). Fam. Ban, para: are bănișorĭ la pungă!
Sursa: Dicționaru limbii românești
bănișór s. m., pl. bănișóriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită bănișor m. ban mărunt; 2. fam. bani: are bănișori.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BĂNIȘÓR1, bănișori, s. m. Diminutiv al lui ban1. – Ban1 + suf. -ișor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) BĂNIȘÓR2, bănișori, s. m. Boier subaltern al banului2. – Ban2 + suf. -ișor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)