BABÓRNIȚĂ, babornițe, s. f. Babă urâtă și rea; cotoroanță. ◊ Vrăjitoare. [Var.: băbórniță s. f.] – contaminare între babă și bahorniță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BABÓRNIȚĂ, babornițe, s. f. Babă urâtă și rea; cotoroanță. ♦ Vrăjitoare. [Var.: băbórniță s. f.] – Din babă + suf. -or-niță.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
babórniță V. bahorniță.
Sursa: Dicționaru limbii românești
babórniță s. f., g.-d. art. babórniței; pl. babórnițeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită baborniță f. (ironic) babă foarte bătrână.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BABÓRNIȚĂ, babornițe, s. f. Babă urâtă și rea; cotoroanță. ♦ Vrăjitoare. [Var.: (reg.) băbórniță s. f.] – Contaminare între babă și bahorniță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) BĂBÓRNIȚĂ s. f. v. baborniță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
BĂBÓRNIȚĂ s. f. v. baborniță.Sursa: Dicționarul limbii române moderne băborníță V. bahorniță.
Sursa: Dicționaru limbii românești
BĂBÓRNIȚĂ s. f. v. baborniță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)