ELUCUBRAȚIÚNE s. f. v. elucubrație.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ELUCUBRAȚIÚNE s.f. v. elucubrație.
Sursa: Dicționar de neologisme
*elucubrațiúne f. (lat. elucubrátio, -ónis). Operă făcută cu multă muncă și veghere. Fig. Iron. Utopie, aberațiune, fantazie [!]: n´am timp s´ascult toate elucubrațiunile luĭ. – Și -áție.
Sursa: Dicționaru limbii românești
elucubrați(un)e f. 1. operă compusă cu multă muncă; 2. lucrare îndelungată și stăruitoare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ELUCUBRAȚIÚNE s. f. v. elucubrație.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)