BUCÁL, -Ă, bucali, -e, adj. Care ține de gură, privitor la gură, care se face cu gura, se ia pe gură, oral (1). ◊ Loc. vb. Pe cale bucală = (despre medicamente) pe gură, oral. – Din fr. buccal.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BUCÁL, -Ă adj. referitor la gură, o pe cale ~ă = pe gură. (< fr. buccal)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
BUCÁL, -Ă adj. Referitor la gură. ◊ Pe cale bucală = pe gură. [< fr. buccal, cf. lat. bucca – gură].
Sursa: Dicționar de neologisme
BUCÁL, -Ă, bucali, -e, adj. Care ține de gură, privitor la gură. ◊ Expr. Pe cale bucală = pe gură. – Fr. buccal.Sursa: Dicționarul limbii române moderne *bucál, -ă adj. (fr. buccal, d. lat. bucca, obraz. V. bucă). Anat. Al guriĭ: cavitatea bucală. V. oral.
Sursa: Dicționaru limbii românești
bucál adj. m., pl. bucáli; f. bucálă, pl. bucáleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită bucal a. ce ține de gură: orificiul bucal.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BUCÁL, -Ă, bucali, -e, adj. Care ține de gură, privitor la gură, care se face cu gura, se ia pe gură, oral (1). ♦ Loc. adv. Pe cale bucală = (despre administrarea medicamentelor) pe gură, oral. – Din fr. buccal.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)