Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele mistic:

MÍSTIC, -Ă I. adj. 1. stăpânit de misticism. 2. ascuns, neștiut, tainic. II. s. m. f. adept al misticismului. III. s. f. orientare în cadrul religiei sau gândirii filozofico-religioase care afirmă posibilitatea contactului direct sau comuniunii între om și divinitate; misticism. (< fr. mystique, gr. mystikos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme



MÍSTIC, -Ă, mistici, -ce, adj., subst. 1. Adj. Care aparține misticismului, care se referă la misticism; care vădește misticism. 2. S. m. și f. Adept al misticismului. 3. Adj. Care are un înțeles ascuns; care rămâne neînțeles; inexplicabil pe cale rațională; secret, tainic. ◊ Testament mistic = testament secret. 4. S. f. Totalitatea orientărilor și practicilor propagate de misticism sau de o doctrină mistică (1); p. ext. misticism. – Din fr. mystique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

MÍSTIC, -Ă adj. 1. Stăpânit de misticism. 2. Ascuns, neștiut, tainic. // s.m. și f. Adept al misticismului. [Cf. fr. mystique, lat. mysticus – ascuns].
Sursa: Dicționar de neologisme

*místic, -ă adj. (vgr. mystikós). Figurat, alegoric: scara mistică a sfîntuluĭ Ion. Relativ la misticizm [!]: scriitoriĭ misticĭ. Dedat misticizmuluĭ, visător, contemplativ și tăcut: caracter mistic. Subst. Persoană dedată misticizmuluĭ. Adv. În mod mistic.
Sursa: Dicționaru limbii românești

MÍSTIC, -Ă, mistici, -ce, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care aparține misticismului, care se referă la misticism; care vădește misticism. 2. S. m. și f. Adept al misticismului. 3. Adj. Irațional sau inexplicabil pe cale rațională; secret, tainic. ◊ Testament mistic = testament secret. – Din fr. mystique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

místic adj. m., s. m., pl. místici; adj. f., s. f. místică, pl. místice
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

mistic a. 1. alegoric: sensul mistic al sfintei Scripturi; 2. care rafinează asupra materiilor religiunii: scriitor mistic; 3. plin de mister: a misticei religii ’ntunecoase cete EM. ║ m. cel cufundat în misticitate.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MÍSTIC, -Ă, mistici, -ce, adj., s. m., s. f. 1. Adj. Care aparține misticismului, care se referă la misticism; care vădește misticism. 2. S. m. și f. Adept al misticismului. 3. Adj. Irațional sau inexplicabil pe cale rațională; secret, tainic. ◊ Testament mistic = testament secret. 4. S. f. Totalitatea orientărilor și practicilor propagate de misticism sau de o doctrină mistică (1); p. ext. misticism. – Din fr. mystique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)