brind (brínduri), s. n. – Toast, închinare. Fr. brinde. Este cuvînt folosit numai de Alecsandri, în urma contactelor sale cu poeții provensali, și în versurile adresate acestora. Fără circulație.Sursa: Dicționarul etimologic român BRIND s. n. (Franțuzism înv.) Închinare în sănătatea cuiva. – Fr. brinde.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
brind n. pahar băut în sănătatea cuiva; vă ’nchin acest brind al frăției AL. (= fr. brinde).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a