BRÁHĂ s. f. 1. Orz măcinat, întrebuințat la fabricarea berii. 2. Reziduu rămas după fabricarea rachiului. – Din ucr. braha.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BRÁHĂ s. f. 1. Orz măcinat întrebuințat la fabricarea berii. 2. Reziduu pe fundul cazanului, după fabricarea rachiului. – Ucr. braha.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
bráhă V. bragă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
bráhă s. f., g.-d. art. bráheiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită brahă f. 1. orz fiert și uscat, despuiat de muguri și gata a fi întrebuințat pentru fabricarea berii; 2. drojdie rămasă în cazan de făcut rachiu. [Rut. BRAHA, identic cu rus. BRAGA (V. bragă)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BRÁHĂ s. f. 1. Orz măcinat, întrebuințat la fabricarea berii. 2. Reziduu rămas după fabricarea rachiului. – Din ucr. braha.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)