BORZA, Alexandru (1887-1971, n. Alba Iulia), botanist român. Întemeietorul și animatorul geobotanicii din România. Fondatorul Grădinii Botanice a Univ. din Cluj. Studii în domeniul floristic și în sistematica plantelor superioare, de ecologie și geobotanică generală, de etnobotanică. Promotor al ocrotirii naturii în România. M. post-mortem al Acad. (1990).Sursa: Dicționar enciclopedic borza f. Mold. și Buc. acelaș sens ca munteanul bordea. [Din borz].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BÓRZĂ, borze, s. f. Gândac mare, negru, care trăiește în locuri umede și elimină la atingere o secreție rău mirositoare (Blaps mortisaga). – Formație onomatopeică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BÓRZĂ, borze, s. f. Gândac mare, negru, care trăiește în locuri umede și elimină la atingere o secreție rău mirositoare (Blaps mortisaga).Sursa: Dicționarul limbii române moderne bórză s. f., g.-d. art. bórzei; pl. bórzeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită borză f. 1. Buc. insectă, muscă; 2. gândac negru (numit si gândacul morților) de piază rea. [Onomatopee (cf. bărzăun)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BÓRZĂ, borze, s. f. Gândac mare, negru, care trăiește în locuri umede și elimină la atingere o secreție rău mirositoare (Blaps mortisaga). – Formație onomatopeică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)