Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele borna:

BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). – Din fr. borner.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a



BORNÁ vb. I. tr. A însemna cu borne un teren. [< fr. borner].
Sursa: Dicționar de neologisme

BORNÁ vb. tr. a marca cu borne un teren; a demarca. (< fr. borner)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A marca un teren cu borne (1).Fr. borner.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

borná (a ~) vb., ind. prez. 3 borneáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). – Din fr. borner.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BÓRNĂ, borne, s. f. 1. Stâlp fixat pe marginea unui drum pentru indicarea kilometrajului, a distanței până la localitățile de pe șosea etc. ♦ Stâlp implantat la distanțe regulate în marginea unui drum carosabil. 2. Piesă de contact montată la capătul unui conductor electric. – Din fr. borne.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

BÓRNĂ s. f. 1. stâlp de marcaj din beton, lemn etc., la marginea drumurilor, de-a lungul unei frontiere etc. 2. piesă metalică aparținând circuitului electric interior al unui aparat, al unei mașini sau instalații, care asigură legătura cu un alt circuit. (< fr. borne)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BÓRNĂ s.f. 1. Stâlp de marcaj din beton, din lemn etc., așezat la marginea drumurilor, de-a lungul unei frontiere etc.; piatră de hotar. 2. Piesă metalică care face legătura mașinilor sau a aparatelor electrice. [< fr. borne].
Sursa: Dicționar de neologisme

BÓRNĂ (‹ fr.) s. f. 1. Bloc sau stîlp scund, din lemn, piatră ori beton armat, care fixează și marchează punctele geodezice ori topografice pe teren, care indică distanțele față de origine ale punctelor din lungul unei căi de comunicație terestre (ex. b. kilometrică), care ce plantează pe ambele margini ale unui drum pentru a delimita calea, sau de-a lungul unei frontiere. 2. Piesă metalică a unui aparat, a unei instalații sau a unei mașini electrice prin care se poate realiza legătura galvanică a unor circuite electrice (sau părți metalice ale acestora) cu un conductor exterior.
Sursa: Dicționar enciclopedic

BÓRNĂ, borne, s. f. 1. Semn constând dintr-o piatră, un stâlp de lemn etc., care marchează marginea sau punctul caracteristic al unui teren. 2. Parte a mașinilor sau a aparatelor electrice, prin care se realizează legătura electrică. – Fr. borne.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

bórnă s. f., g.-d. art. bórnei; pl. bórne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

bornă f. Buc. muscă. [Onomatopee ce reproduce sbârnăitul insectei (cf. sbârnăi)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BÓRNĂ, borne, s. f. 1. Stâlp fixat pe marginea unui drum pentru indicarea kilometrajului, a distanței până la localitățile de pe șosea etc. ♦ Stâlp implantat la distanțe regulate în marginea unui drum carosabil. 2. Piesă de contact montată la capătul unui conductor electric. – Din fr. borne.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)