BOJOGÁR, bojogari, s. m. (Rar) Borfaș. – Bojog + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BOJOGÁR, bojogari, s. m. (Rar) Hoț, borfaș. ♦ Șiret, ștrengar. – Din bojog + suf. -ar.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
bojogar, bojogari s. m. hoț măruntSursa: Dicționar de argou al limbii române bojogár m. (d. bojog, lucru fără valoare în măcelărie). Munt. Cel ce ĭa bojociĭ p. hrana cîinilor și pisicilor. Fig. Hoț prost, găinar, borfaș. – Fem. -ărïță, pl. e.
Sursa: Dicționaru limbii românești
bojogár^ (rar) s. m., pl. bojogáriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită bojogar m. hoț prost sau nedibaciu: da, sunteți niște bojogari FIL. [Lit. vânzător de bojogi].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BOJOGÁR, bojogari, s. m. (Rar) Borfaș. – Bojog + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)