BÓCNĂ s. f. (Pop. și fam.; în expr.) A fi (sau a se face, a îngheța) bocnă = a îngheța tare. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BÓCNĂ s. f. (În expr.) A fi (sau a se face, a îngheța) bocnă = a îngheța tare.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
bócnă f., pl. e (vsl. rus. bokŭ, lature, coastă, de unde se va fi dezvoltat înț. de „os”, cuv. de orig. germ., cum se vede din irlandezu bac, vechĭ bacc, din bakn, călcîĭ, cîrjă. Bern.). Dor. Arșic, petricică de jucat. Bas. Lut ars. Pl. Hîrburĭ. (Șez. 30, 151). Adv. (Mold., Munt.) Înghețat bocnă, înghețat de tot, tun, tutuc, înțepenit de ger (o apă, un om degerat). V. cĭont 1.Sursa: Dicționaru limbii românești !bócnă (în expr.) (fam.) adv.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită bocnă adv. țeapăn: căpraru meu era bocnă AL. [Contras din boacănă].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BÓCNĂ adv. (Pop. și fam.; în expr.) A fi (sau a se face, a îngheța) bocnă = a îngheța tare. – Et. nec.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)