BANÁN, banani, s. m. Plantă tropicală arborescentă cu frunze late și lungi, cu fructe comestibile care cresc în ciorchini mari; bananier (1) (Musa paradisiaca). – Din banană (derivat regresiv).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BANÁN I. s. m. Bananier. II. adj. inv., s. n. (De) culoare roz-galben, ca banana. (< it. banano)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
BANÁN I. s. m. bananier. II. adj. inv., s. n. (de) culoare roz-galben, ca banana. (< it. banano)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
BANÁN s.m. (Bot.) Plantă tropicală arborescentă cu frunze late și lunguiețe, ale cărei fructe cresc în ciorchine; bananier. [< banană, cf. it. banano].
Sursa: Dicționar de neologisme
BANÁN, banani, s. m. Plantă tropicală cu aspect arborescent, cu foi late și lungi în mijlocul cărora cresc, în mănunchiuri, fructe comestibile (Musa paradisiaca și sapientium). – Din banană.Sursa: Dicționarul limbii române moderne banán (copac) (rar) s. m., pl. banániSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită banan m. arbore, originar din India, ale cărui fructe înlocuiesc grâul în țările tropicale; din trunchiul său se fac stofe și hârtie (Musa paradisiaca).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BANÁN, banani, s. m. Bananier (1). – Din banană (derivat regresiv).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)