APLECÁRE, aplecări, s. f. Acțiunea de a (se) apleca și rezultatul ei. ♦ Fig. Predispoziție, înclinație pentru ceva. – V. apleca.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a APLECÁRE, aplecări, s. f. Acțiunea de a (se) apleca și rezultatul ei; înclinare, încovoiere; fig. predispoziție.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
aplecáre f., pl. ărĭ. Înclinare. Turburare de stomah [!]. Fig. Pornire, aplicațiune, talent.
Sursa: Dicționaru limbii românești
aplecáre (a-ple-) s. f., g.-d. art. aplecắrii; pl. aplecắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită aplecare f. 1. lucrarea de a (se) apleca; 2. fig. pornire, tragere-de-inimă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
APLECÁRE, aplecări, s. f. Acțiunea de a (se) apleca și rezultatul ei. ♦ Fig. Predispoziție, înclinație pentru ceva. – V. apleca.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
aplecare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul apleca