APÁR, apari, s. m. (Rar) cel care vindea apă (aducând-o cu sacaua). – Apă + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a apár, apári, s.m. (înv.) 1. vânzător de apă; sacagiu 2. corăbier 3. constelația vărsător
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
APÁR, apari, s. m. (Rar) Cel care vindea apă (aducând-o cu sacaua). V. sacagiu. – Din apă + suf. -ar.Sursa: Dicționarul limbii române moderne 1) apár m. (d. apă). Mold. Aducător de apă cu cofele saŭ cu căldările. (Celebriĭ aparĭ din Iașĭ aŭ dispărut începînd din anu 1911, cînd s' a adus pe țevĭ apa de la Timișeștĭ). Vechĭ. Corăbier. Astr. Vărsătoru (lat. aquarius), o constelațiune. V. sacagiŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
*2) apár, apărút, a apăreá v. intr. (lat. apparére. V. par 3). Mă arat [!]: luna apare de după deal. Ĭes de supt tipar, îs publicat: a apărut o carte. Fig. Mă manifest: mila îĭ apare în toate acțiunile. – Fals va apáre îld. va apărea.
Sursa: Dicționaru limbii românești
apár s. m., pl. apáriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită APÁR, apari, s. m. (Rar) Cel care vindea apă (aducând-o cu sacaua). – Apă + suf. -ar.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
apăr - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul apăra
apăr - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul apăra
apar - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul apărea
apar - Verb, Indicativ, prezent, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul apărea
apar - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul apărea