AMENINȚĂTÓR, -OÁRE, amenințători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care amenință, care sperie, care îngrozește. – Amenința + suf. -ător.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AMENINȚĂTÓR, -OÁRE, amenințători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care amenință; care sperie, care îngrozește. – Din amenința + suf. -(ă)tor.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
amenințătór, -oáre adj. Care amenință. V. iminent și cominatoriŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
amenințătór adj. m., pl. amenințătóri; f. sg. și pl. amenințătoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită amenințător a. care amenință.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
AMENINȚĂTÓR, -OÁRE, amenințători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care amenință, care sperie, care îngrozește. – Amenința + suf. -ător.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)