*alunítă f., pl. e (d. alun 2). Min. Sulfat bazic de aluminiŭ și potasiŭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ALUNÍȚĂ, alunițe, s. f. 1. Diminutiv al lui alună; alunea, alunică. 2. Mică excrescență pigmentată pe piele. – Alună + suf. -iță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
ALUNÍȚĂ, alunițe, s. f. 1. Diminutiv al lui alună. 2. Mică excrescență pigmentată, pe față sau pe trup.Sursa: Dicționarul limbii române moderne aluníță f. V. alunică 2.
Sursa: Dicționaru limbii românești
aluníță s. f., g.-d. art. aluníței; pl. aluníțeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită aluniță f. alunea: brațul, se umflă sub dragi aluniți BOL.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ALUNÍȚĂ, alunițe, s. f. 1. Diminutiv al lui alună; alunea, alunică. 2. Mică excrescență pigmentată pe piele. – Alună + suf. -iță.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)