AHT, ahturi, s. n. (Reg.) 1. Oftat, suspin. 2. Durere, suferință, chin, jale. – Din ngr. áhti „dorință arzătoare”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AHT, ahturi, s. n. (Rar) 1. Oftat, suspin. 2. Suferință, chin.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
aht n., pl. urĭ. (d. ah interj. ca și oft d. of. Cp. cu vgr. áhthos, tristeță). Iron. Tristeță, dor, suferință sufletească: cîte ahturĭ am și eŭ! Oftat, suspin: a scoate, a trage ahturĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
aht (reg.) s. n., pl. áhturiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită aht n. geamăt, dor înfocat și nesatisfăcut: multe patimi și ahturi omenești CR. [Formă intensivă din ah ! (cf. ofta).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
AHT, ahturi, s. n. (Reg.) 1. Oftat, suspin. 2. Durere, suferință, chin, jale. – Din ngr. áhti „dorință arzătoare”.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) AHT, ahturi, s. n. (Rar) 1. Oftat, suspin. Pe deasupra casei mele Trece-un stol de rîndunele. Nu e stol de rîndunele, Ci sînt ahturile mele. TEODORESCU, P. P. 305. 2. Durere, suferință, jale, chin. Se revarsă pîrăile... ducînd poate cu sine multe, multe patimi și ahturi omenești, să le înece in Dunărea măreață! CREANGĂ, A. 125.
Sursa: Dicționarul limbii române literare contemporane