ÁBLAUT, ablauturi, s. n. (Lingv.) Apofonie. – Din germ. Ablaut.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a áblaut s. n. apofonie. (< germ. Ablaut)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ÁBLAUT s.n. Termen folosit de germaniști pentru alternanța vocalică; apofonie. [< germ. Ablaut].
Sursa: Dicționar de neologisme
áblaut (a-blaut / ab-laut) s. n., áblauturi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
ÁBLAUT, ablauturi, s. n. (Lingv.) Apofonie. – Din germ. Ablaut.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)