Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele Marița:

MARIȚA (gr. EVROS, tc. MERIÇ [meritʃ]), fluviu navigabil în Pen. Balcanică (Bulgaria, Grecia și Turcia); 480 km. Izv. din NE masivului Rila Planina, formează o porțiune granița dintre Grecia și Turcia și se varsă în M. Egee. Afl. pr.: Arda, Tundja. Trece prin Plovdiv. Irigații. Denumirea antică: Hebrus. La 26 sept. 1371, la Cîrmen, pe M. armata sârbo-macedoneană, condusă de despotul Vukašin și de fratele său Uglieša, alături de care se aflau detașamente de bosniaci, bulgari, români, unguri ș.a. a fost înfrântă de turcii otomani. În urma acestei lupte, turcii au cucerit o mare parte din Macedonia, Serbia și Bulgaria.
Sursa: Dicționar enciclopedic

Marița f. fluviu în Turcia, afluent al Mării Egee: 450 km.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


maríță, maríțe, s.f. (reg.) 1. servitoare. 2. trăgătoare pentru cizme. 3. dans popular.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

MĂRITÁ, mărít, vb. I. 1. Refl. (Despre femei) A se căsători. ♦ Tranz. A da o fată în căsătorie. ◊ Compus: (Bot.) mărită-mă-mamă = ruji galbene. 2. Tranz. (Fam.) A vinde cu un preț derizoriu un lucru nefolositor sau de proastă calitate, a se descotorosi de ceva. – Lat. maritare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

mărita, mărit v. t. 1. a pierde ceva. 2. a da ceva de pomană. 3. a vinde ceva. 4. a scăpa de un obiect nefolositor.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

măritá (a ~) vb., ind. prez. 3 mărítă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

mărità v. a da, a lua de bărbat (vorbind de femei). [Lat. MARITARE].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MĂRITÁ, mărít, vb. I. 1. Refl. (Despre femei) A se căsători. ♦ Tranz. A da o fată în căsătorie. ◊ Compus: (Bot.) mărită-mă-mamă s. f. = rujă-galbenă. 2. Tranz. (Fam.) A vinde cu un preț derizoriu un lucru nefolositor sau de proastă calitate, a se descotorosi de ceva. – Lat. maritare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

mărita - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul mărit

mărită - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul mărit