GROPNIȚA, com. în jud. Iași; 3.304 loc. (1995). Biserica Adormirii Maicii Domnului (1830), în satul G.Sursa: Dicționar enciclopedic GRÓPNIȚĂ, gropnițe, s. f. 1. Încăpere situată între pronaosul și naosul unei biserici, în care de obicei se găsesc mormintele ctitorilor. 2. Cavou, criptă, mormânt sau cimitir situate lângă o biserică. – Din bg. grobnica (influențat de groapă).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
grópniță f., pl. e și (est) ĭ (vsl. grobĭnica, rus. -ica, gropniță. V. groapă). Cimitir în curtea uneĭ bisericĭ (Vechĭ). Osuariŭ, becĭu în care se adună oasele săracilor dezgropațĭ. Cavoŭ. Groapă părăsită la o mină. V. grobnic.
Sursa: Dicționaru limbii românești
grópniță s. f., g.-d. art. grópniței; pl. grópnițeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită gropniță f. (termen învechit) cimitir într’o biserică.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
GRÓPNIȚĂ, gropnițe, s. f. 1. Încăpere situată între pronaosul și naosul unei biserici, care adăpostește mormintele ctitorilor. 2. Cavou, criptă, mormânt sau cimitir situate lângă o biserică. – Din bg. grobnica (influențat de groapă).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)