MONOMANÍE s. f. stare patologică manifestată prin obsesia unei singure idei. (< fr. monomanie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
MONOMANÍE, monomanii, s. f. Stare patologică în care bolnavul este obsedat de un singur gând; idee fixă. – Din fr. monomanie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
MONOMANÍE s.f. Stare patologică manifestată prin obsesia unei singure idei. ♦ Pasiune, manie exclusivă. [Gen. -iei. / < fr. monomanie, cf. gr. monos – unic, mania – nebunie].
Sursa: Dicționar de neologisme
*monomaníe f. (mano- și manie). Nebunie care se manifestă într´un singur punct, ca, de ex., mania persecuțiuniĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
monomaníe s. f., art. monomanía, g.-d. art. monomaníei; pl. monomaníi, art. monomaníileSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită monomanie f. nebunie caracterizată prin o preocupațiune unică.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a