ELAN1, elani, s. m. Animal rumegător nordic din familia cervidelor, cu coarne mari, ramificate și lățite în formă de lopeți (Alces alces) – Din fr. élan.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ELÁN2, elanuri, s. n. 1. Însuflețire creatoare; avânt, entuziasm. 2. (Sport) Complex de mișcări și de procedee executate, în vederea efectuării unei sărituri sau a unei aruncări. – Din fr. élan.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
ELÁN2 s. n. avânt, însuflețire, entuziasm. ◊ (sport) complex de mișcări și de procedee care ajută la efectuarea unei sărituri sau aruncări. (< fr. élan)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ELÁN1 s. m. mamifer erbivor din familia cervidelor, cu coarne ramificate, răspândit în nordul Europei, al Americii și Asiei. (< fr. élan)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ELÁN s.m. Animal rumegător din familia cerbilor, cu coarne bogate, care trăiește prin pădurile din nordul Europei, al Americii și al Asiei. [< fr. élan].
Sursa: Dicționar de neologisme
ELÁN s.n. Avânt, însuflețire, entuziasm. ♦ Complex de mișcări și de procedee care ajută la efectuarea unei sărituri sau a unei aruncări. [< fr. élan].
Sursa: Dicționar de neologisme
1) elán m. (vsl. ĭelenĭ, bg. ĭelén, litv. élnis, de unde și germ. elen și fr. élan. Tot de aicĭ vine și numele rîuluĭ Elan, în Fălciŭ). Un fel de cerb cu coarne late care se maĭ află încă pin [!] nordu Eŭropeĭ și Americiĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
*2) elán n., pl. urĭ (fr. élan, d. e-lancer, a arunca cu forță. V. lansez). Barb. Avînt. Fig. Pornire, transport.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ELÁN1 (‹ fr.) s. m. Mamifer rumegător cu coarne ramificate și lățite (Alces alces). Trăiește în N Eurasiei și al Americii de Nord. Este cel mai mare animal paricopitat din familia cervidelor (c. 2,4 m și 450 kg greutate).Sursa: Dicționar enciclopedic ELÁN2 (‹ fr.) s. n. Avânt, însuflețire, entuziasm. ◊ (FILOZ.) E. vital = (la Bergson) Principiu dinamic, energie prezentă în toate formele de existență, determinând evoluția neîncetată a acestora. ♦ (SPORT) Complex de mișcări și procedee care ajută la efectuarea unei sărituri sau a unei aruncări (precedându-le).Sursa: Dicționar enciclopedic ELAN 1. Râu, afl. dr. al Prutului; 68 km. Izv. din Coasta Lohanului (Podișul Central Moldovenesc) și străbate Dealurile Fălciului și depr. cu același nume. 2. Depresiunea Elanului, reg. colinară în E Pod. Bârladului, între râul cu același nume și Prut, la E de Dealurile Fălciului. Alt. max.: 234 m.Sursa: Dicționar enciclopedic elán1 (animal) s. m., pl. elániSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită elán2 (entuziasm, avânt) s. n., pl. elánuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită elan m. cerb mare din pădurile Nordului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
elan n. avânt, mișcare sufletească: într´un elan de generozitate (= fr. élan).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ELÁN1, elani, s. m. Animal rumegător nordic din familia cerbicelor, cu coarne mari, ramificate și lățite în formă de lopeți (Alces alces). – Din fr. élan.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ELÁN2, elanuri, s. n. 1. Însuflețire creatoare; avânt, entuziasm. 2. (Sport) Complex de mișcări și de procedee executate, în vederea efectuării unei sărituri sau a unei aruncări. – Din fr. élan.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ELAN1, elani, s. m. Animal rumegător nordic din familia cervidelor, cu coarne mari, ramificate și lățite în formă de lopeți (Alces alces) – Din fr. élan.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ELÁN2, elanuri, s. n. 1. Însuflețire creatoare; avânt, entuziasm. 2. (Sport) Complex de mișcări și de procedee executate, în vederea efectuării unei sărituri sau a unei aruncări. – Din fr. élan.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ELÁN2 s. n. avânt, însuflețire, entuziasm. ◊ (sport) complex de mișcări și de procedee care ajută la efectuarea unei sărituri sau aruncări. (< fr. élan)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ELÁN1 s. m. mamifer erbivor din familia cervidelor, cu coarne ramificate, răspândit în nordul Europei, al Americii și Asiei. (< fr. élan)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ELÁN s.m. Animal rumegător din familia cerbilor, cu coarne bogate, care trăiește prin pădurile din nordul Europei, al Americii și al Asiei. [< fr. élan].
Sursa: Dicționar de neologisme
ELÁN s.n. Avânt, însuflețire, entuziasm. ♦ Complex de mișcări și de procedee care ajută la efectuarea unei sărituri sau a unei aruncări. [< fr. élan].
Sursa: Dicționar de neologisme
1) elán m. (vsl. ĭelenĭ, bg. ĭelén, litv. élnis, de unde și germ. elen și fr. élan. Tot de aicĭ vine și numele rîuluĭ Elan, în Fălciŭ). Un fel de cerb cu coarne late care se maĭ află încă pin [!] nordu Eŭropeĭ și Americiĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
*2) elán n., pl. urĭ (fr. élan, d. e-lancer, a arunca cu forță. V. lansez). Barb. Avînt. Fig. Pornire, transport.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ELÁN1 (‹ fr.) s. m. Mamifer rumegător cu coarne ramificate și lățite (Alces alces). Trăiește în N Eurasiei și al Americii de Nord. Este cel mai mare animal paricopitat din familia cervidelor (c. 2,4 m și 450 kg greutate).Sursa: Dicționar enciclopedic ELÁN2 (‹ fr.) s. n. Avânt, însuflețire, entuziasm. ◊ (FILOZ.) E. vital = (la Bergson) Principiu dinamic, energie prezentă în toate formele de existență, determinând evoluția neîncetată a acestora. ♦ (SPORT) Complex de mișcări și procedee care ajută la efectuarea unei sărituri sau a unei aruncări (precedându-le).Sursa: Dicționar enciclopedic ELAN 1. Râu, afl. dr. al Prutului; 68 km. Izv. din Coasta Lohanului (Podișul Central Moldovenesc) și străbate Dealurile Fălciului și depr. cu același nume. 2. Depresiunea Elanului, reg. colinară în E Pod. Bârladului, între râul cu același nume și Prut, la E de Dealurile Fălciului. Alt. max.: 234 m.Sursa: Dicționar enciclopedic
elán1 (animal) s. m., pl. elániSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită elán2 (entuziasm, avânt) s. n., pl. elánuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită elan m. cerb mare din pădurile Nordului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
elan n. avânt, mișcare sufletească: într´un elan de generozitate (= fr. élan).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ELÁN1, elani, s. m. Animal rumegător nordic din familia cerbicelor, cu coarne mari, ramificate și lățite în formă de lopeți (Alces alces). – Din fr. élan.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ELÁN2, elanuri, s. n. 1. Însuflețire creatoare; avânt, entuziasm. 2. (Sport) Complex de mișcări și de procedee executate, în vederea efectuării unei sărituri sau a unei aruncări. – Din fr. élan.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ELAN1, elani, s. m. Animal rumegător nordic din familia cervidelor, cu coarne mari, ramificate și lățite în formă de lopeți (Alces alces) – Din fr. élan.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
ELÁN2, elanuri, s. n. 1. Însuflețire creatoare; avânt, entuziasm. 2. (Sport) Complex de mișcări și de procedee executate, în vederea efectuării unei sărituri sau a unei aruncări. – Din fr. élan.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ELÁN2 s. n. avânt, însuflețire, entuziasm. ◊ (sport) complex de mișcări și de procedee care ajută la efectuarea unei sărituri sau aruncări. (< fr. élan)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ELÁN1 s. m. mamifer erbivor din familia cervidelor, cu coarne ramificate, răspândit în nordul Europei, al Americii și Asiei. (< fr. élan)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ELÁN s.m. Animal rumegător din familia cerbilor, cu coarne bogate, care trăiește prin pădurile din nordul Europei, al Americii și al Asiei. [< fr. élan].
Sursa: Dicționar de neologisme
ELÁN s.n. Avânt, însuflețire, entuziasm. ♦ Complex de mișcări și de procedee care ajută la efectuarea unei sărituri sau a unei aruncări. [< fr. élan].
Sursa: Dicționar de neologisme
1) elán m. (vsl. ĭelenĭ, bg. ĭelén, litv. élnis, de unde și germ. elen și fr. élan. Tot de aicĭ vine și numele rîuluĭ Elan, în Fălciŭ). Un fel de cerb cu coarne late care se maĭ află încă pin [!] nordu Eŭropeĭ și Americiĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
*2) elán n., pl. urĭ (fr. élan, d. e-lancer, a arunca cu forță. V. lansez). Barb. Avînt. Fig. Pornire, transport.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ELÁN1 (‹ fr.) s. m. Mamifer rumegător cu coarne ramificate și lățite (Alces alces). Trăiește în N Eurasiei și al Americii de Nord. Este cel mai mare animal paricopitat din familia cervidelor (c. 2,4 m și 450 kg greutate).Sursa: Dicționar enciclopedic ELÁN2 (‹ fr.) s. n. Avânt, însuflețire, entuziasm. ◊ (FILOZ.) E. vital = (la Bergson) Principiu dinamic, energie prezentă în toate formele de existență, determinând evoluția neîncetată a acestora. ♦ (SPORT) Complex de mișcări și procedee care ajută la efectuarea unei sărituri sau a unei aruncări (precedându-le).Sursa: Dicționar enciclopedic ELAN 1. Râu, afl. dr. al Prutului; 68 km. Izv. din Coasta Lohanului (Podișul Central Moldovenesc) și străbate Dealurile Fălciului și depr. cu același nume. 2. Depresiunea Elanului, reg. colinară în E Pod. Bârladului, între râul cu același nume și Prut, la E de Dealurile Fălciului. Alt. max.: 234 m.Sursa: Dicționar enciclopedic elán1 (animal) s. m., pl. elániSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită elán2 (entuziasm, avânt) s. n., pl. elánuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită elan m. cerb mare din pădurile Nordului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
elan n. avânt, mișcare sufletească: într´un elan de generozitate (= fr. élan).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ELÁN1, elani, s. m. Animal rumegător nordic din familia cerbicelor, cu coarne mari, ramificate și lățite în formă de lopeți (Alces alces). – Din fr. élan.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ELÁN2, elanuri, s. n. 1. Însuflețire creatoare; avânt, entuziasm. 2. (Sport) Complex de mișcări și de procedee executate, în vederea efectuării unei sărituri sau a unei aruncări. – Din fr. élan.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)