ULÁN, ulani, s. m. Militar (mercenar) din cavaleria ușoară a armatei române și a unor armate străine din trecut. – Din germ. Ulan.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
ulán (-ni), s. m. – Soldat de la cavalerie. Tc. oglan, prin intermediul pol., germ. ulan. – Der. ulancă, s. f. (tunică a ulanilor), din pol. ulanka.Sursa: Dicționarul etimologic român ulán s. m., pl. ulániSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită *ulán m. (germ. ulan, pol. ulan, d. turc. oghlan, băĭat, fecĭor, flăcăŭ. V. olan 1). Călăreț cu lance în armata germană, austro-ungurească și rusească.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ulan m. lăncier neamț.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ULÁN, ulani, s. m. Militar (mercenar) din cavaleria ușoară a armatei române și a unor armate străine din trecut. – Din germ: Ulan.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) 