Am găsit 8 definiții care conțin toate cuvintele sefarzi sau forme flexionare ale acestora:

SEFÁRD, -Ă, sefarzi, -de, adj. Care aparține sefarzilor, de sefarzi; sefardit. – Din sp. sefardí.



SEFÁRZI s. m. pl. Evrei de rit spaniol emigrați din Spania în nordul Africii, în Orientul Apropiat și în unele țări europene. – După fr. Sefardini.

IUDEOSPANIÓL, -Ă, iudeospánioli, -e, adj. și s. f. 1. Adj. Care aparține de sau care se referă la comunitățile sefarde și la limba pe care o vorbesc. 2. S. f. Limbă vorbită de sefarzii din Asia Mică, Balcani și nordul Africii, care păstrează multe trăsături ale limbii spaniole de dinaintea sec. al XVI-lea. (cf. sp. judeo(-)español) [DRAE]

LADÍNO s. n. (Lingv.) 1. Limba religioasă a sefarzilor (spre deosebire de limba laică: sefardă sau iudeospaniolă), care este un calc3 al textelor biblice evreiești (al pentateuhului) și se scrie cu caractere latine sau rași. 2. Dialect sefard din Orient. (cf. sp. ladino < lat. latinus = latin)

SEFÁRD, -Ă I. adj. care aparține sefarzilor (II). II. s.m.f. nume dat evreilor din Spania și Portugalia în evul mediu. ◊ nume dat majorității comunităților evreiești din țările mediteraneene. (< fr., sp. sefardi)

AȘKENÁZI (‹ fr.) s. m. pl. Denumire a grupului de evrei stabiliți în evul mediu în țările germane, de unde mai tîrziu au migrat în V și E Europei. Obiceiurile și ritualurile lor (originare din Palestina) se deosebesc de cele ale sefarzilor.

sefárd adj. m., s. m., pl. sefárzi; adj. f., s. f. sefárdă, pl. sefárde

SEFÁRD, -Ă, sefarzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Evreu de rit spaniol care, expulzat din Spania, s-a refugiat în nordul Africii, în Orientul Apropiat și în unele țări europene. 2. Adj. Care aparține sefarzilor, de sefarzi; sefardit. – Din sp. sefardi.