Am găsit 89 de definiții care conțin toate cuvintele lichior sau forme flexionare ale acestora:

BADIÁN, badiani, s. m. Arbust din China și Japonia cu frunze, flori, tulpină și fructe plăcut mirositoare, întrebuințate la fabricarea lichiorurilor, în medicină etc. (Illicium anisatum); p. restr. fructul acestui arbust. [Pr.: -di-an] – Din fr. badiane.



BÍTER s. n. Nume dat unui lichior amar, consumat ca aperitiv. [Pr.: bităr] – Din germ. Bitter. Cf. fr. bitter.

CHARTREUSE s. n. Sort de lichior obținut prin macerarea în alcool etilic a unui amestec de plante, care apoi se distilează, se amestecă cu sirop de zahăr, se îmbuteliază și se păstrează mai mult timp pentru desăvârșirea aromei. [Pr.: șartröz] – Cuv. fr.

CHIMIÓN s. m. 1. Plantă erbacee umbeliferă cu frunze penate și cu flori mici, albe-liliachii, ale cărei semințe aromatice se întrebuințează în medicină, în bucătărie și la fabricarea lichiorurilor; chimen (Carum carvi). 2. Compus: chimion-de apă (sau -de-baltă) = mărăraș. [Pr.: mi-on] – Din tc. kimyon.

MARASCHÍNO s. n. lichior italienesc din vișine sau cireșe amare. (< it. maraschino)

MARASCHÍNO s. n. lichior de vișine sau de cireșe amare. – Din it. maraschino.

LICORÓS, -OÁSĂ adj. ca o licoare, ca lichiorul. (< fr. liquoreux)

LICHIÓR s. n. băutură din alcool, sirop și diferite esențe aromate. (< fr. liqueur)

LICHIÓR, lichioruri, s. n. Băutură alcoolică preparată din spirt, sirop de zahăr și esențe aromatice. – Din fr. liqueur.

DEGUSTĂTÓR, -OÁRE, degustători, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu degustarea vinurilor, lichiorurilor, fructelor și a altor produse alimentare. – Degusta + suf. -ător.

SORBÉT, sorbete, s. n. (Rar) Băutură răcoritoare preparată din suc de fructe, zahăr și lichior sau apă. [Pl. și: sorbeturi] – Din fr. sorbet.

CRÉMĂ, creme, s. f. 1. Preparat culinar de consistența unei paste, obținut din lapte, ouă și zahăr, cu adaos de cafea, ciocolată, vanilie etc., care se servește ca desert sau se adaugă ca ingredient la unele prăjituri. ♦ (Cu determinări) lichior fin. 2. Produs obținut prin emulsionarea unor grăsimi, ceruri, gume etc. cu apă, uleiuri eterice și ingrediente, în vederea utilizării în tehnică, cosmetică sau medicină; alifie. ♦ Cremă de ghete = preparat asemănător cu o alifie, pentru uns și lustruit încălțămintea din piele. 3. Fig. Ceea ce este bun, de frunte, de calitate superioară. – Din fr. crème.

FERNÉT s. n. lichior (amar, tonic). (< it. fernet)

ELECTROPLASMOLÍZĂ s. f. procedeu în industria zahărului, a sucurilor de fructe, lichiorurilor etc. pentru degradarea protoplasmei celulare, constând în expunerea materiei prime acțiunii unui curent electric de joasă tensiune. (< fr. électroplasmolyse)

DEGUSTĂTÓR, -OÁRE s. m. f. cel însărcinat a degusta vinurile, lichiorurile. (< fr. dégustateur)

CURAÇAO [CÜ-RA-SÁ-O] s. n. lichior de coji de portocale, zahăr și alcool. (< fr. curaçao)

CRÉMĂ s. f. 1. preparat culinar dulce din lapte, ouă și zahăr, la care se adaugă cafea, vanilie etc. 2. supă având la bază un piure de legume legat cu un sos alb, sau numai amestecat cu smântână și gălbenuș de ou. 3. lichior siropos. 4. produs cosmetic folosit la îngrijirea pielii; pomadă. ♦ ~ de ghete = preparat pentru ungerea și lustruirea încălțămintei de piele. 5. (fig.) ceea ce este bun, de frunte, foarte folositor. (< fr. crème)

CÓCTEIL s. n. 1. băutură dintr-un amestec de lichior, coniac sau vin cu zeamă de lămâie, sirop de zahăr și gheață. 2. reuniune mondenă la care se servește această băutură. 3. (fig.) ansamblu constituit dintr-un amestec de elemente diverse. 4. ~ Molotov = proiectil ofensiv constând dintr-o sticlă umplută cu un lichid exploziv. (< engl., fr. cocktail)

CHERRY-BRANDY CÉRI-BRÉNDI/ s. n. lichior de cireșe. (< engl. cherry-brandy)

BENEDICTÍNĂ s.f. Băutură alcoolică, lichior obținut prin macerarea în alcool a unor plante aromate, preparat după rețeta călugărilor benedictini. [< fr. bénédictine].

COCTÉIL s.n. 1. Băutură de origine americană, preparată dintr-un amestec de diferite lichide alcoolice (lichior, coniac, vin) și diferite ingrediente. 2. Reuniune la care se servește această băutură. [Pron. coc-teil, pl. -luri, var. coctail s.n. / < engl., fr. cocktail].

CURAÇÁO s.n. lichior făcut din coji de portocale amare, zahăr și alcool. [Pron. -sa-o-. / < fr. caraçao, cf. Curaçao – insulă în Antile].

DEGUSTĂTÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care este însărcinat a degusta vinurile, lichiorurile. [< fr. dégustateur].

ELECTROPLASMOLÍZĂ s.f. Procedeu (folosit în industria sucurilor de fructe, a lichiorurilor etc.) pentru degradarea protoplasmei celulare, constând în expunerea materiei prime acțiunii unui curent electric de joasă tensiune. [< fr. électroplasmolyse].

CHIMION s.m. 1. Plantă umbeliferă bi- sau plurianuală, spontană sau cultivată, ale cărei semințe aromatice se întrebuințează în medicină, iar în bucătăria europeană drept condiment; pop. chimen, chimion-de-câmp, chimion sălbatic (Carum carvi). 2. Plantă umbeliferă anuală ale cărei semințe aromatice curbate (albe, maronii sau negre), mai mari și mai amare decât ale chimionului autohton, sunt folosite drept condiment în bucătăria orientală (mai ales chimion alb) și în cea occidentală, în special în amestecuri de condimente, pentru fabricarea lichiorului, precum și în farmacie; (comercial) chimion amar (Cuminum cyminum).

JELEU, jeleuri, s.n. 1. Suc de fructe cu adaos de zahăr, fiert până capătă aspect de gel; industrial, se obține prin adăugarea unui gelifiant; sin. peltea. 2. Sirop sau piure de fructe, simplu sau aromatizat cu vin sau lichior, amestecat cu gelatină sau alt gelifiant, mulat în forme și lăsat să se închege la rece, apoi răsturnat și servit ca desert; fr. gelée, germ. Gelee. 3. Produs zaharos cu aspect de bomboană, confecționat din jeleu (1), variat colorat, pudrat cu zahăr.

MACERÁ vb. I. În gastronomie, a acoperi un aliment cu un lichid (alcool, lichior, vin, sirop) aromatizat și a-l lăsa, mai mult sau mai puțin timp, pentru a se impregna de aromă.

MIGDALĂ, migdale, s.f. Fructul a două varietăți de migdal (Prunus amygdalus, var. dulcis și var. amara), asemănător cu o caisă verde, dar necomestibil; (prin restr., la pl.) sâmburii mari și lemnoși ai migdalelor, respectiv miezul acestora, utilizat ca aromatizant; a) migdale dulci = miezul varietății dulcis, de culoare alb-gălbuie, comestibil, utilizat pe scară largă în cofetărie, întreg, prăjit, caramelizat sau efilat, iar sub formă de pudră pentru realizarea de diverse paste (marțipan) și creme; b) migdale amare = miezul varietății amara, acoperit cu o pieliță groasă, maronie, foarte amară, cu bogat conținut de amigdalină, toxică în cantitate mare – fiind de aceea interzis în consum, dar utilizat pentru fabricarea de esență, extract, ulei și lichior de migdale.

PORTOCÁLĂ s.f. Fructul citric al portocalului (Citrus sinensis), de culoare portocalie, dulce și zemos; Portocală roșie = varietate de portocală, cu coaja și sucul de culoare roșie ca sângele, cultivată în special în Sicilia, it. arancia sanguina sau arancia rossa; Portocală amară = fructul portocalului sălbatic (Citrus aurantium), necomestibil, utilizat doar pentru producerea de dulceață, gem, lichioruri (Grand Marnier ș.a.), iar în gastronomie, coaja și sucul se folosesc pentru aromatizarea preparatelor numite „a la bigarade”.

ZABAIÓN s.n. Cremă consistentă, specific italiană, pe bază de vin (alb sau porto) adesea amestecat cu lichior, coniac, whisky sau rom, cu zahăr și gălbenuș de ou. Se serveste rece, în cupe sau pahare. Din it. zabaione, zabaglione; se confundă adesea cu sabayon, fiind pronunțate aproape la fel.

CRUȘÓN s.n. Băutură rece preparată într-un bol mare (numită în engl. chiar bowl, în germ. Bowle), din diferite fructe puse la macerat cu zahăr și alcool (lichior, rachiu, coniac), la care se adaugă, înainte a a fi servită, vin, vin spumant sau șampanie; din fr. cruchon (= vas de lut sau gresie cu două toarte).

LICHIÓR s.n. Băutură făcută din alcool, sirop și diferite esențe aromate. [Pron. li-chior, scris și liqueur, licheur. / < fr. liqueur].

LIQUÉUR s.n. v. lichior.

LICHÉUR s.n. v. lichior.

LICORÓS, -OÁSĂ adj. Ca o licoare, ca lichiorul. [< fr. liquoreux].

RATÁFIA s.n. lichior de fructe cu alcool și zahăr. [< fr. ratafia < cuv. creol].

BENEDICTÍNĂ s. f. lichior prin macerarea în alcool a unor plante aromate, preparat la început după rețeta călugărilor benedictini. (< fr. bénédictine)

ANISÉT s. n. lichior preparat din alcool, apă, zahăr și anason. (< fr. anisette)

CRÉMĂ s.f. 1. Preparat dulce făcut din lapte, ouă și zahăr, la care se adaugă cafea, vanilie etc. ♦ lichior fin. 2. Produs cosmetic folosit la îngrijirea pielii; alifie. ◊ Cremă de ghete = preparat folosit pentru ungerea și lustruirea încălțămintei din piele. 3. (Fig.) Ceea ce este bun, de frunte, foarte folositor. [< fr. crème].

MARASCHÍNO s.n. lichior italienesc, făcut dintr-o varietate de cireșe amărui. [< it. maraschino].

SORBÉT s.n. Băutură răcoritoare făcută din suc de fructe și lichior. [Pl. -turi. / < fr. sorbet].

PASTÍS s. n. lichior de anason, care se ia ca aperitiv. (< fr. pastis)

PIPERMÉNT s. n. lichior de mentă. (< engl. peppermint)

PUNCI1 s. n. băutură dintr-un amestec de suc de portocale, de lămâie și zahăr, cu rom sau lichior. (< engl. punch)

RATÁFIA s. n. lichior de fructe cu alcool și zahăr, un fel de crușon. (< fr. ratafia)

SORBÉT s. n. băutură răcoritoare, din suc de fructe și lichior. (< fr. sorbet)

lichiór (lichióruri), s. n. – Băutură alcoolică dulce. Fr. liqueur. E dublet al lui licoare, s. f. (lichid), introdus artificial de literatura romantică, din it. liquore. Se scrie uneori cu ortografie greșită licheur.

záhăr (-ruri), s. n. – Specie de zaharoză de culoare albă cristalizată. – Var. Mold. zahar, Trans. zăhar. Mr. záhare. Ngr. ζάχαρι (Murnu 60; Densusianu, Rom., XXXIII, 288), din gr. σάϰχαρον ‹ ind. sakkhara, arab. as-sukkar (Cihac, II, 712), sl. zacharŭ (cf. Vasmer, Gr., 148) și în toate idiomurile europene. – Der. zăhărică (var. zaharică), s. f. (plante, Myricaria germanica, Lycium vulgare); zăhăret, s. n. (dulciuri, bomboane); zaharica, s. f. (dulce, bomboană, dulceață), din ngr. ζαχαριϰὰ (Gáldi 256); zaharisi (var. zăhări, zăhăra), vb. (a îndulci, a glasa; refl., a se cristaliza zahărul dintr-o marmeladă sau dintr-un lichior; a se ramoli), din ngr. ζαχαρώνω, viitor ζαχαρόσω (Tiktin; Candrea) sau ζαχαριάζω (Gáldi 265); zaharniță, s. f. (vas în care se ține zahărul); zăhăros, adj. (bogatîn zahăr, cu zahăr); zaharină (var. saharină), s. f., din fr. saccharine; zaharoză (var. saharoză), s. f., din fr. saccharosa.

apsinte s. invar. 1. (înv.) absint, lichior. 2. (prin ext.) băutură spirtoasă

BENEDICTÍN, -Ă (‹ fr.) s. m. și f., adj. 1. Ordin religios întemeiat de Benedict de Nursia în 529, la Montecassino (Italia) și căruia îi aparțin mai multe congregații: cistercieni, celestini etc. A numărat printre membrii săi erudiți ai ev. med., care au conservat pentru posteritate majoritatea operelor literare ale Greciei și Romei, munca lor stăruitoare devenind proverbială. 2. Adj. Care aparține benedictinilor (1), privitor la benedictini. ♦ Fig. Laborios. 3. Sf. lichior fin, galben, cu gust dulce obținut prin macerarea în alcool etilic a unui amestec de plante aromate; preparat la început de benedictini (1).

BERGAMÓTĂ (‹ it.) s. f. 1. Fructul bergamotierului (arbore din genul citrus), galben, piriform, cu pulpă acidă din care se extrage acid citric și care conține, în coajă, un ulei esențial foarte parfumat, esența de b. fiind utilizată ca bază a apei de colonie și la parfumarea lichiorurilor. 2. (Și în forma pergamotă) Numele unui soi de pere mari, aproape, rotunde, galbene, zemoase și aromate. ♦ (Adjectival) Pere bergamote.

BADIÁN, badiani, s. m. Arbust cultivat în China și Japonia, ale cărui frunze, flori, tulpină și fructe răspândesc un miros aromatic; se întrebuințează la fabricarea lichiorurilor, în medicină etc. (Illicium anisatum); fructul acestui arbust. [Pr.: -di-an] – Fr. badiane.

CHIMIÓN s. n. 1. Mică plantă erbacee cu flori mici albe-liliachii, ale cărei fructe aromatice se întrebuințează în medicină, în bucătărie și la fabricarea lichiorurilor (Cuminum Cyminum). 2. Compus: chimion-de-câmp (sau sălbatic) = chimen. – Tc. kimyon.

*benedictínă f. Un fel de licor (preparat de călugării benedictinĭ) Din Francia.

COSTA RICA, stat în America Centrală istmică; 50,9 mii km2; 2,94 mil. loc. (1989). Limba oficială: spaniola. Cap.: San José. Orașe pr.: Limón, Alajuela, Puntarenas. Este împărțită în șapte prov. Relief muntos (alt. max.: 3.820 m). între ale cărui lanțuri se întinde un podiș central: vulcani activi. Climă caldă, tropicală, nuanțată de altitudine, cu precipitații bogate, mai ales pe litoralul caraibean (Limón, 4.228 mm/an). Terenurile cultivate reprezintă 10,3% din supr. țării, iar pășunile ocupă 45,2% (se cresc în special bovine, 1,73 mil. capete, 1989). Culturile de bază se practică în plantații: banane (1,26 mil. t, 1989), cafea (93 mii ha, 147 mii t, 1989), cacao, ananas, trestie de zahăr (2,6 mil. t, 1989). Pentru consumul intern se cultivă porumb, orez, manioc. Pădurile cu esențe valoroase (cedru, guayacan ș.a.) ocupă 1/3 din supr. țării. Resurse de bauxită, aur și ape geotermale (parțial valorificate), ind. diversificată cu întreprinderi de prelucr. a produselor agricole (tutun, lichioruri, țesături, zahăr) și a lemnului (cherestea mobilă); fabrici de ciment (520 mii t, 1987), de prelucr. a metalelor, îngrășăminte chimice ș.a. Pescuit: 20,4 mii t (1988). C.f: 1,3 mii km. Căi rutiere: 26,6 mii km. Moneda: 1 colón = 100 céntimos. Exportă cafea (c. 30%), banane (c. 1/4), produse chimice, carne, zahăr, textile și conf., produse electrotehnice ș.a. și importă materii prime ind. și semifabricate (peste 40%), mașini, utilaje și mijloace de transport, combustibili, produse agro-alim. ș.a. – Istoric. Locuit în vechime de triburi de amerindieni (descoperită în 1502 de Columb), a fost cucerită în sec. 16 de spanioli, care au exterminat majoritatea populației băștinașe. La 15 sept. 1821, în timpul Războiului pentru Independența Coloniilor Spaniole și America (1810-1826), și-a proclamat independența. În 1822 a fost ocupată de Mexic, iar din 1823 a făcut parte din Federația Provinciilor Unite ale Americii Centrale pînă în 1838, cînd a devenit stat de sine stătător. În a doua jumătate a sec. 19 a început modernizarea economiei țării. În cel de-al doilea război mondial a făcut parte din coaliția antihitleristă. După războiul civil din 1948, care a făcut numeroase victime, armata fost desființată (C.R. fiind astfel primul și singurul stat din lume care a întreprins o asemenea măsură). În condițiile intensificării mișcării democratice, în țară au fost înfăptuite unele reforme progresiste, vizînd dezvoltarea economiei naționale și limitarea activității monopolurilor străine. C.R. este o republică constituțională. Șeful statului și guvernului este președintele republicii. Organul legislativ este Adunarea Națională.

TACNA, oraș în SSE statului Perú, situat la poalele Cordillerei Occidental din m-ții Anzi, pe râul Caplina, în apropiere de granița cu Chile; 230,1 mii loc. (2005). Aeroport. Piață agricolă pentru cereale, fructe, tutun, trestie de zahăr ș.a. Prelucr. tutunului și a bumbacului. Ind. alim. (conserve de fructe, vin, lichior, zahăr ș.a.). Catedrală (sec. 19) construită de Gustave Eiffel.

CURAÇAO [curasaó], ins. în Antilele Olandeze, în M. Caraibilor, la 75 km N de Venezuela; 444 km2; 153,7 loc. (1983). Oraș pr.: Willemstad. Relief cu aspect colinar (372 m alt.). Expl. de fosforite. Rafinării de petrol. Trestie de zahăr, tutun, porumb, portocali, sisal, legume, sorg, arahide. lichioruri renumite. Descoperită în 1499 de Alonso de Ojeda și Amerigo Vespucci. Posesiune olandeză din 1634.

ROTTERDAM [rotərdám], oraș îb SV Olandei, situat în delta fl. Rin, îb zona de confl. a râului Maas cu Rinul, la 22 km de M. Nordului, pe canalele Nieuwe Maas și Nieuwe Waterweg; 599,4 mii loc. (2003). Important nod de comunicații. Aeroportul Zestienhoven. Cel mai mare port fluvio-maritim al lumii, cu un trafic de c. 322 mil. t (2002) pe an împreună cu avanpostul Eoropoort, cel mai mare bazin artificial din lume (complex portuar-industrial inaugurat în 1958) și care poate primi nave cu deplasament de 225.000 t. Metrou (1961, completat în 1984). Mare centru comercial (piață internațională pentru cafea, bumbac, uleiuri vegetale ș.a.), financiar-bancar, de transport și turistic al țării. Constr. și reparații navale, constr. de material rulant, mașini-unelte, utilaj greu, echipament electronic, motoare, aparataj electric ș.a. Rafinării de petrol. Ind. siderurgică, a metalurgiei neferoaselor, chimică (îngrășăminte, vopsele, mase plastice ș.a.), de hârtie, textilă, a confecțiilor și alim. (ciocolată, margarină, zahăr, lichior, preparate din carne și lapte ș.a.). Mare centru de șlefuire a diamantelor. Universitatea „Erasmus”. Conservator de muzică. Teatre. Sala de concerte De Doelen (1966), renumită pentru acustica sa perfectă. Muzee de istorie, de etnologie, maritim; Muzeul „Erasmus”; Muzeul Boymans-Van Beuningen, cu colecții de pictură olandeză și aparținând altor maeștri ai picturii universale. Grădină zoologică. R. a fost distrus în mare parte în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, orașul fiind reconstruit după un plan nou, în spirit modern. Biserica gotică Sint Laurens (1412, reconstruită după război). Declarată capitala culturală a Europei (2001) împreună cu Porto. Fondat în sec. 9, a fost o veche așezare pescărească (sec. 13). Apare menționat documentar la 1283, în 1328 este consemnat ca oraș, iar după 1340 devine un important port și centru comercial. Ocupat de francezi în perioada 1795-1815.

SABADELL, oraș în NE Spaniei (Catalonia), la 13 km NNV de Barcelona; 183,7 mii loc. (2001). Ind. metalurgică, textilă, a pielăriei și hârtiei; constr. de mașini textile și de motoare; produse chimice și alim. (vin, lichior). Muzeu arheologic. Cunoscut din sec. 12.

SANTO DOMINGO, cap. Rep. Dominicane, situată în SSE ins. Hispaniola, la gura de vărsare a fl. Ozama, în M. Caraibilor; 1,8 mil. loc. (2002). Aeroportul Punta Caucedo. Port comercial. Pr. centru politic, economic, cultural-științific, financiar-bancar, comercial și turistic al țării. Hidrocentrală. Ind. metalurgică, petrochimică, de prelucr. a tutunului și a maselor plastice, electrotehnică (frigidere), cimentului, pielăriei și încălțămintei, textilă și alim. (ulei vegetal, zahăr, rom, lichior ș.a.). Reparații navale. Universitatea Sf. Toma d’Aquino, azi Santo Domingo (1538, cea mai veche din „Lumea nouă”); Universitatea „Pedro Henriquez Ureña” (1966); Universitate Politehnică. Teatru Național; Conservator; Orchestră simfonică. Muzeu etnografic, cu colecții de artă precolumbiană; Bibliotecă națională. Grădină botanică. Parc zoologic. Catedrala Santa Maria (1521-1540), în stil renascentist spaniol, în care se află mormântul lui Cristofor Columb; biserica Nuestra Señora de la Merced (a doua jumătate a sec. 16); Biserica iezuită (1714-1755); Palatul guvernatorilor (1510-1512); Fortăreață Alcázar de Colón (sec. 16); Casa de Amirante (1510-1514); Torre (Turnul) de Homenaje (1503-1507). Far maritim. Vechiul oraș colonial a fost inclus (din 1990) în Patrimoniul cultural universal. Fundat în 1496 de Bartolomeo Columb cu numele de Nueva Isabela. Distrus de uragane în 1502 și 1930 și refăcut ulterior. Jefuit de corsarul Sir Francis Drake în 1586. Între 1795 și 1809 s-a aflat sub dominație franceză, între 1822 și 1844 sub stăpânire haitiană, iar între 1861 și 1865 a fost anexat de Spania. Din 1844, cap. Rep. Dominicane. În perioada 1936-1961 a purtat numele Ciudad Trujilo. S-a mai numit și Santo Domingo Guzmán.

SANTIAGO DE COMPOSTELA, oraș în NV Spaniei, centrul ad-tiv al Comunității autonome Galicia, situat în zona de confl. a râului Sar cu râul Sarela, la 51 km SSV de La Coruña; 90,1 mii loc. (2001). Nod feroviar. Ind. electronică, de prelucr. a cauciucului și a lemnului (mobilă), textilă, pielăriei și încălțămintei, hârtiei, tananților, cosmeticii (săpun) și alim. (lichioruri). Obiecte de artizanat din argint. Piață agricolă pentru animale. Universitate (1501). Muzeul Galiciei de etnografie și antropologie; Muzeu de artă contemporană (1994). Festival anual „Sf. Iacob” (25 iul.). Are 40 de biserici și mânăstiri, între care se remarcă mănăstirea San Francisco (1214), biserica Santa Maria la Real del Sar (sec. 12) și catedrala romanică Sf. Apostol Iacob (1075-1087, completată în 1211 și în sec. următoare cu adăugiri baroce), în care se află mormântul Sf. Apostol Iacob (descoperit în anul 813, deasupra căruia a fost construită catedrala din ordinul lui Alfonso II al Asturiei), devenit un renumit loc de pelerinaj creștin. În piața Obradoiro sunt mai multe clădiri baroce construite în anii 1730-1750; Spitalul regal (azi hotel) construit în anii 1501-1511 de Enrique de Egas. Orașul, construit în jurul mormântului Sf. Apostol Iacob, a fost distrus în 997 în urma unui atac al musulmanilor din Pen. Iberică, dar a fost refăcut, treptat, de-a lungul Ev. med. Partea veche a orașului și drumul către oraș (mărginit de c. 1.800 de clădiri civile și religioase) au fost incluse (în 1985 și 1993) în Patrimoniul cultural universal.

SAN SALVADOR, cap. Rep. El Salvador, situată în partea central-vestică a țării, pe Rio Ace Chaute, la 11 km V de vulcanul San Salvador, la 32 km de țărmul Oc. Pacific; 485,8 mii loc. (2001). Nod feroviar și rutier pe șoseaua panamericană. Aeroportul Comalpa (1970). Pr. centru politic, economic, financiar-bancar, comercial, cultural-științific, și turistic al țării. Ind. chimico-farmaceutică, de prelucr. a lemnului, textilă (țesături), a confecțiilor, pielăriei și încălțămintei, cosmeticii, mat. de constr. (ciment) și alim. (zahăr, bere, lichior, țigarete, brânzeturi). Două universități (cea mai veche din 1841). Observator astronomic. Bibliotecă națională. Muzeu național al științelor și industriei (1883); Muzeu național (1940). Grădină botanică. Catedrală (sec. 19). Palat național (1907-1920). Fundat în 1525 de către conchistadorul spaniol Pedro de Alvarado în apropiere de Suchitito și mutat în 1528 pe locul actual (32 km SV de vatra inițială) de către conchistadorul Don Jorje de Alvarado (fratele fondatorului). Declarat oraș în 1546, a devenit cap. statului independent El Salvador în 1821, apoi a Federației Provinciilor Unite ale Americii (1831-1838) și a Rep. El Salvador (din 1841). Ruinat adesea de erupțiile vulcanului San Salvador (1.960 m alt., craterul are 1.000 m ad.) a cărei ultimă manifestare a avut loc în 1917. Distrus aproape în întregime de cutremurele din 1854, 1873, 1917 și 1986. La 19 km E de oraș se află lacul Ilopango, cu stațiunea balneară estivală omonimă.

LICHIÓR (‹ fr.) s. n. Băutură alcoolică cu concentrația alcoolului între 28 și 45%, care conține sirop de zahăr, suc de fructe, substanțe aromatizante și substanțe colorante.

ŠIBENIK [ʃíbeni:k], oraș în NV Croației, situat pe coasta dalmată, în estuarul fl. Krka, la 48 km NV de Split; centrul ad-tiv al cantonului Šibenik-Knin; 37 mii loc. (2001). Port comercial și de pescuit. Bază militară la M. Adriatică. Hidrocentrală. Șantier naval. Ind. metalurgiei feroase și neferoase (aluminiu la Lozovac), chimică (vopsele, carbid), textilă (țesături din lână), alim. (vin, conserve). Exportă bauxită, lemn, vin, lichior ș.a. Pescuit. Centru turistic. Fortăreața Sf. Ana (sec. 12-13); catedrala romano-catolică Sf. Iacob (1431-1536), în stil gotic cu elemente renascentiste, declarată (în 2000) ca fiind inclusă în Patrimoniul cultural universal; bisericile Sf. Anton (sec. 12) și Sf. Francisc (sec. 14); Primăria (sec. 16). Menționat documentar în 1066. A primit statut de oraș în 1167.

*lichér n., pl. urĭ. Vulg. Lichĭor.

*lichĭór n., pl. urĭ (fr. liqueur, lat. liquor, licoare). Rachiŭ de calitate superioară, vutcă. – Maĭ corect ar fi licór, pl. urĭ, ca´n această poezie de mahala: Din tranvaĭ [!] cu ĭa scobor, Mă duc la cofetărie, O´nghețată și-un licor, Îĭ ofer cu voĭoșie. (Mica Poesie, 15, Bucureștĭ, 1887, Steinberg, c. Rahoveĭ, 10).

licór n. V. lichĭor.

MAYAGÜEZ, oraș în partea de V a ins. Puerto Rico, port la Canal de la Mona; 101 mii loc. (1996). Aeroport. Constr. de mașini și unelte agricole. Înd. electrotehnică, textilă, de prelucr. a lemnului (mobilă) și alim (bere, lichior, țigarete). Universitate (1911). Fundat în 1763 cu numele de Nuestra Señora de la Candelaria de Mayagüez și declarat oraș în 1877.

MĂCEÁȘĂ (‹ măceș) s. f. Fructul măceșului, de formă lunguiață sau ovală și coajă tare, cu gust acrișor, bogat în vitamina C. Folosit în industria alimentară la fabricarea siropurilor, sucurilor, marmeladelor, lichiorurilor. În medicina umană este utilizat ca vitaminizant, astringent, antidiareic, colagog, vasodilatator arterial etc. În ind. farmaceutică este folosit pentru extragerea vitaminei C.

MUȘEȚÉL (‹ mușat, reg. „frumos”) s. m. Plantă erbacee medicinală din familia compozitelor, înaltă de 10-60 cm, cu frunze divizate și flori aromate, grupate în capitule terminale (Matricaria chamomilla); romaniță. Florile de m. sunt folosite în farmacie pentru uleiul lor eteric, care conține principii cu acțiune spasmolitică, antiinfecțioasă, antiinflamatorie analgezică, emolientă, sudorifică, cicatrizantă etc.; de asemenea, acest ulei este utilizat la fabricarea unor lichioruri, în parfumerie și cosmetică.

ORIZABA [orisába] 1. Vulcan activ în Sierra Madre Oriental, cel mai înalt vârf din Mexic (5.700 m), alcătuit din andezite și bazalte. Acoperit cu păduri până la 4.000 m alt. și cu pășuni alpine (4.000-4.500 m). La peste 4.500 m alt. sunt zăpezi persistente. Erupții: 1545, 1566, 1630, 1687, 1870, 1941. Escaladat pentru prima dată de F. Reynolds și H. Maynard, în 1848. Parcul natural Pico de O., extins pe 19,7 mii ha, a fost întemeiat în 1936. Vulcanul O. este cunoscut și sub denumirea de Citlaltépetl (citlalin „oraș” și tepetl „munte”). 2. Oraș în Mexic, (Veracruz) situat la poalele de SE ale vulcanului omonim, la 1.220 – 1.228 m alt., pe Río Blanco; 118,5 mii loc. (2000). Ind. de prelucr. a bumbacului și tutunului, a hârtiei, cimentului și alim. (zahăr, bere, lichior). Plantații de arbori de cafea. Stațiune climaterică. Turism. Biserica Santa Gertrude (sec. 17), Localitatea, populată de azteci (1457), a fost ocupată de spanioli în sec. 16 și declarată oraș în 1774. Distrusă în mare parte de cutremurul din 1973.

PONTA DELGADA [põtə delgadə], oraș în Portugalia (Azore), port de escală pe țărmul ins. São Miguel; 28,1 mii loc. (2001). Centru turistic și comercial. Ind. alim. (zahăr, lichioruri, vinuri). Stațiune climaterică. Exportă citrice, ceramică, lichioruri, vin, ceai, cereale și produse lactate. Distrus în mare parte de valurile uriașe ale unui flux în 1839.

aláș1, -e, -uri, s. n. – Băutură alcoolică amestecată. lichior cu rom. – Probabil der. din alaci „amestecat, împestrițat„.

aláș1, -e, -uri, s.n. – Băutură alcoolică amestecată. lichior cu rom. – Probabil der. din alaci „amestecat, împestrițat„.

lichiór (-chior) s. n., (sorturi, porții) pl. lichióruri

vútcă f., pl. ĭ (rus. vódka, dim. d. vodá, apă, un fel de rachiŭ (lichĭor).

!curaçáo (lichior) (port.) [ç pron. s] s. n.

BADIÁN, badiani, s. m. Arbust din China și Japonia, cu frunze, flori, tulpină și fructe plăcut mirositoare, folosite la fabricarea lichiorurilor, în medicină etc. (Illicium anisatum); p. restr. fructul acestui arbust. [Pr.: -di-an] – Din fr. badiane.

TIRAMISÙ, tiramisu, s. n. Prăjitură de origine italiană, pe bază de brânză, ouă, biscuiți, cu aromă de cafea și lichior de cacao. – Din it. tiramisu.

BENEDICTÍN, -Ă, benedictini, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. Ordin religios întemeiat de Benedict de Nursia în sec. VI, căruia îi aparțin mai multe congregații. 2. S. m. și f. Călugăr care face parte din acest ordin. 3. Adj. Care aparține benedictinilor (2), privitor la benedictini. ♦ Fig. Laborios, harnic, muncitor. 4. S. f. lichior fin, de culoare galbenă, cu gust dulce (preparat la început de benedictini). – Din fr. bénédictin.

BÍTTER, (2) bitteruri, s. n. 1. lichior amar, consumat ca aperitiv. 2. Sort, porție de bitter (1). [Pr.: bităr] – Din germ. Bitter. Cf. fr. bitter.

SORBÉT, sorbeturi, s. n. (înv.) Băutură răcoritoare preparată din suc de fructe, zahăr și lichior sau apă. [Pl. și: sorbete] – Din fr. sorbet.

CHARTREUSE, (2) chartreuse, s. n. 1. lichior obținut prin macerarea în alcool etilic a unui amestec de plante, care apoi se distilează, se amestecă cu sirop de zahăr, se îmbuteliază și se păstrează mai mult timp pentru desăvârșirea aromei. 2. Porție de chartreuse (1). [Pr.: șartröz] – Cuv. fr.

CHIMIÓN s. m. 1. Plantă erbacee umbeliferă cu frunze penate și cu flori mici, albe-liliachii, ale cărei semințe aromatice se folosesc în medicină, în bucătărie și la fabricarea lichiorurilor; chimen (Carum carvi). 2. Compus: chimion-de-apă (sau -de-baltă) = mărăraș. [Pr.: -mi-on] – Din tc. kimyon.

CRÉMĂ, creme, s. f. 1. Preparat culinar de consistența unei paste, obținut din lapte, ouă și zahăr, cu adaos de cafea, ciocolată, vanilie etc., care se servește ca desert sau se adaugă ca ingredient la unele prăjituri. ♦ (Cu determinări) lichior fin. 2. Produs obținut prin emulsionarea unor grăsimi, ceruri, gume etc. cu apă, uleiuri eterice și ingrediente, în vederea utilizării în tehnică, cosmetică sau medicină; alifie. ◊ Cremă de ghete = preparat asemănător cu o alifie, pentru uns și lustruit încălțămintea din piele. 3. Fig. Ceea ce este bun, de frunte, de calitate superioară. Din fr. crème.

DEGUSTĂTÓR, -OÁRE, degustători, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu degustarea vinurilor, lichiorurilor, fructelor și a altor produse alimentare. – Degusta + suf. -ător.

LICHIÓR, lichioruri, s. n. Băutură alcoolică preparată din spirt, sirop de zahăr și esențe aromatice. – Din fr. liqueur.

PIPERMÉNT, pipermenturi, s. n. lichior de mentă. – Din fr. pippermint.

MARASCHÍNO, (2) maraschinouri, s. n. 1. lichior de vișine sau de cireșe amare. 2. Porție de maraschino (1). – Din it. maraschino.