Am găsit 25 de definiții care conțin toate cuvintele decoda sau forme flexionare ale acestora:

DECODÁRE, decodări, s. f. Acțiunea de a decoda și rezultatul ei; decodaj. – V. decoda.



DECODÁ, decodez, vb. I. Tranz. A descifra un cod; a descifra un mesaj pe baza unui cod. – Din fr. décoder.

DECODÁJ, decodaje, s. n. Transformare a semnalelor de telecomunicație, inversă codajului, prin care se urmărește reproducerea semnalelor inițiale; decodare. – Din fr. décodage.

DECODIFICÁ, decodífic, vb. I. Tranz. A decoda. – De4 + codifica.

DECODIFICÁRE, decodificări, s. f. decodare. – V. decodifica.

DECODIFICÁT, -Ă, decodificați, -te, adj. decodat. – V. decodifica.

DECODIFICÁRE s. f. transformare a semnalelor unui mesaj în vederea identificării și interpretării acestuia de către destinatar; decodare. (< de1- + codificare)

DECODÁ vb. tr. a descifra un mesaj transmis pe baza unui cod. ◊ a înțelege, a pătrunde. (< fr. décoder)

DECODÁJ s. n. decodare. (< fr. décodage)

DECODÉR s.n. Dispozitiv al unui calculator electronic, care permite decodarea informațiilor. [< fr. décodeur].

COMPACT-DISC s. n. disc optic, de proporții reduse (12 cm diametru), conținând date digitalizate, decodabil prin sistem laser. (<engl. compact-disk)

DECODÁ vb. I. tr. A descifra un cod; a descifra un mesaj transmis pe baza unui cod. [< fr. décoder].

DECODÁJ s.n. decodare. [< fr. décodage].

DECODÁRE s.f. Acțiunea de a decoda; decodaj. [< decoda].

RECEPTÓR, -OÁRE I. adj. care receptează (o acțiune mecanică, un curent, o undă etc.). II. s. n. 1. sistem tehnic destinat să primească o anumită formă de energie pentru a o transforma în alta utilizabilă. 2. aparat care transformă oscilațiile electromagnetice dintr-un circuit electric în oscilații acustice; ansamblu, cuprinzând un amplificator, care servește pentru a asculta și a vorbi la telefon. 3. mediu natural (râu, lac, mare) care primește apele de evacuare. III. s. m. organ de simț la nivelul căruia se realizează transformarea energiei stimulului extern în influx nervos. IV. s. m. f. 1. (lingv.) persoană care primește și decodează un mesaj realizat potrivit regulilor unui cod specific: interlocutor, cititor. 2. cel care primește sânge de la un donator. (< fr. recepteur)

decodá (a ~) vb., ind. prez. 3 decodeáză

decodáj s. n., pl. decodáje

decodáre s. f., g.-d. art. decodắrii; pl. decodắri

DECODÁ, decodez, vb. I. Tranz. A descifra un cod; a descifra un mesaj pe baza unui cod. – Din fr. décoder.

DECODÁJ, decodaje, s. n. Transformare a semnalelor de telecomunicație, inversă codajului, prin care se urmărește reproducerea semnalelor inițiale; decodare. – Din fr. décodage.

DECODÁRE, decodări, s. f. Acțiunea de a decoda și rezultatul ei; decodaj. – V. decoda.

DECODIFICÁ, decodífic, vb. I. Tranz. A decoda. – Pref. de- + codifica.

DECODIFICÁRE, decodificări, s. f. decodare. – V. decodifica.

DECODIFICÁT, -Ă, decodificați, -te, adj. decodat. – V. decodifica.

DECODÓR, decodoare, s. n. Circuit sau dispozitiv care efectuează decodarea. – Din fr. décodeur, engl. decoder.