țărlăì v. Mold. a vibra uniform: coarde care țărlăiau nervos EM. [Identic cu țărăì, a cânta ca greierele].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ȚÂRLĂÍ vb. IV. v. țârlâi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
ȚÂRLĂÍ vb. IV v. țârlâi.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ȚÂRLÂÍ, țấrlâi, vb. IV. Intranz. (Despre instrumente muzicale) A scoate sunete monotone și puțin armonioase; (despre instrumentiști) a cânta în acest fel. [Var.: țârlăí vb. IV] – Formație onomatopeică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a țârlâí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 țấrlâie, imperf. 3 sg. țârlâiá; conj. prez. 3 să țấrlâieSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ȚÂRLÂÍ, țấrlâi, vb. IV. Intranz. (Rar; despre instrumente muzicale) A scoate sunete monotone și puțin armonioase; (despre instrumentiști) a cânta în acest fel. [Var.: țârlăí vb. IV] – Formație onomatopeică.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
țârlăi - Substantiv masculin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul țârlău
țârlăi - Substantiv masculin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul țârlău