ȚÂPURÍ, țâpuresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de îndemn, de chemare în timpul cântecului. – Din țipa.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a țâpurí, țâporesc, (țipuri), vb. intranz. – 1. (Despre oameni) A chiui, a striga: „Că m-i drag a țâpuri” (Ștețco 1990: 325). 2. (Despre copii) A plânge cu hohote: „Pruncu-n scaldă țâpure” (Memoria 2001: 105). 3. A rosti strigături în timpul unui dans popular. – Cf. țipa.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
ȚÂPURÍ, țâpuresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A scoate un strigăt ascuțit, puternic și prelung de bucurie, de îndemn, de chemare în timpul cântecului. – Din țipa.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
tapuri - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul tapură
tapuri - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul tapură
tapuri - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul tapură