ȚURȚURÁT, -Ă, țurțurați, -te, adj. De care atârnă țurțuri, plin de țurțuri, cu țurțuri. – Țurțur + suf. -at.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a țurțurát (rar) adj. m., pl. țurțuráți; f. țurțurátă, pl. țurțuráteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
țurțurát, -ă adj. Garnisit cu țurțurĭ: o streșină [!] țurțurată.
Sursa: Dicționaru limbii românești
ȚURȚURÁT, -Ă, țurțurați, -te, adj. (Rar) De care atârnă țurțuri, plin de țurțuri, cu țurțuri. – Țurțur + suf. -at.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)