țumburúc (Mold.), țumburúș și țîmburúș (Munt.) n., pl. e și urĭ (d. zimberesc, ca țuluc d. zuluf). Gămălie (proeminență) de care să poțĭ apuca, ca la manivela rîșnițeĭ de cafea. – Și țîmpurug (Dor.).
Sursa: Dicționaru limbii românești
țumburuc n. Mold. gămălie (de ac, de cuțit). [Tr. țimburuș = ung. CZOMB (influențat de limburuș)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a