TOPÉNIE, topenii, s. f. (Fam.) Prăpăd, dezastru. ◊ Expr. Topenia pământului = a) din cale-afară, peste măsură; b) căldură foarte mare, caniculă, arșiță. – Topi + suf. -enie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a topenie, topenii s. f. prăpăd, dezastruSursa: Dicționar de argou al limbii române
topénie f. (bg. topenie). Fam. Prăpădenie, grozăvie: E cald ? Topenie ! E frig ? Topenie ! Topenia pămîntuluĭ ! V. legniță.
Sursa: Dicționaru limbii românești
topénie (fam.) (-ni-e) s. f., art. topénia (-ni-a), g.-d. art. topéniei; pl. topénii, art. topéniile (-ni-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită topenie f. 1. prăpădire: topenia pământului; 2. fig. mare nenorocire (se zice și ironic): e topenie de noi! [Tras din topì].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
TOPÉNIE, topenii, s. f. (Fam.) Prăpăd, dezastru. ◊ Expr. Topenia pământului = a) din cale-afară, peste măsură; b) căldură foarte mare, caniculă, arșiță. – Topi + suf. -enie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) ȚOPÉNIE, țopenii, s. f. Comportament, atitudine, vorbă etc. de țoapă. – Țoapă + suf. -enie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
ȚOPÉNIE, țopenii, s. f. Comportament, atitudine, vorbă etc. de țoapă. – Țoapă + suf. -enie.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)