ȚENCÚȘĂ, țencușe, s. f. (Reg.) 1. Bucățică lunguiață și ascuțită care se taie și se scoate dintr-un pepene, dintr-o pâine etc. pentru a fi gustată. ♦ Așchie. 2. Numele unui joc asemănător cu țintarul. – Et. nec. Cf. germ. Zinke.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a țencúșă (reg.) s. f., art. țencúșa, g.-d. art. țencúșei; pl. țencúșe Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
țencușă f. V. țăncușă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ȚENCÚȘĂ, țencușe, s. f. (Reg.) 1. Bucățică lunguiață și ascuțită care se taie și se scoate dintr-un pepene, dintr-o pâine etc. pentru a fi gustată. ♦ Așchie. 2. Numele unui joc asemănător cu țintarul. – Et. nec. Cf. germ. Zinke.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)