ȚAMBALAGÍU, țambalagii, s. m. Muzicant care cântă la țambal. – Țambal + suf. -agiu.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a țambalagiu, țambalagii s. m. informator, denunțător, delator.Sursa: Dicționar de argou al limbii române
țambalagíu s. m., art. țambalagíul; pl. țambalagíi, art. țambalagíii (-gi-ii)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită țambalagíŭ m. (d. țambal). Pop. Cîntăreț din țambal.
Sursa: Dicționaru limbii românești
țambalagiu m. cel ce cântă din țimbale. [Formațiune analogică].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ȚAMBALAGÍU, țambalagii, s. m. Muzicant care cântă la țambal. – Țambal + suf. -agiu.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)