ȘĂNȚIȘÓR, șănțișoare, s. n. Șănțuleț. – Șanț + suf. -ișor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a șănțișór n., pl. oare, șănțuc n., pl. e, și șănțuléț n., pl. e (d. șanț). Șanț mic.
Sursa: Dicționaru limbii românești
șănțișór s. n., pl. șănțișoáreSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită ȘĂNȚIȘÓR, șănțișoare, s. n. Șănțuleț. – Șanț + suf. -ișor.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)