STUCATÚRĂ, stucaturi, s. f. Ornament arhitectonic în relief (pentru interiorul clădirilor) executat din stuc sau din mortar simplu de ipsos. – Din it. stuccatura.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a STUCATÚRĂ s.f. Ornamentație realizată în relief din stuc în interiorul clădirilor. [Var. ștucatură s.f. / < it. stuccatura].
Sursa: Dicționar de neologisme
STUCATÚRĂ s. g. ornamentație în relief, din stuc, în interiorul clădirilor. (< it. stuccatura)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
stucatúră s. f., g.-d. art. stucatúrii; pl. stucatúriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită stucatură f. ornament de stuc.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
*stucatúră f., pl. ĭ (it. stuccatura). Lucrare (tencuĭală, ornament) de stuc.
Sursa: Dicționaru limbii românești
STUCATÚRĂ, stucaturi, s. f. Ornament arhitectonic în relief (pentru interiorul clădirilor), executat din stuc sau din mortar simplu de ipsos. – Din it. stuccatura.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
ȘTUCATÚRĂ s.f. v. stucatură.
Sursa: Dicționar de neologisme