ștoácă, ștoci, (ștocă, știocă, știoacă), s.f. – Unealtă cu coadă scurtă, cu tăiș metalic, lat, de formă trapezoidală, de dimensiuni mai mici decât sapa și mai robustă; se folosește pentru săparea terenurilor pietroase sau rădăcinoase. – Cf. germ. Stock, Stich, Stichel (MDA).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș